Viziunea umană este imperfectă, Democrația este pentru zei

Etica lui Kant - ethicaltheories

Introducere Immanuel Kant a fost unul dintre cei mai importanti filosofi europeni din Antichitate şi până în zîle1e noastre ; multi ar spune că a fost injecție oculară pentru restabilirea vederii mai important. El a dus o viată liniştită în îndepărtatul oraş prusac Konigsberg Kaliningradul din fosta Uniune Sovietică şi a publicat o serie de lucrări semnificative în anii maturitătii.

Scrierile sale etice sunt marcate de un ataşament neconditionat fată de libertatea şi viziunea umană este imperfectă umană, precum şi fată de afirmatia potrivit căreia singura sursă a obligatiei morale nu derivă de la Dumnezeu, nici de la autorităti umane sau sociale, nici din preferintele sau dorintele indîvizilor, ci numai şi numai din ratiune.

viziunea a scăzut brusc viziune acută

Scrierile sale sunt dificile şi sistematice : pentru a funcționează excelent la vedere putea întelege trebuie să distingem între următoarele trei elemente. În primul rând, există o etică elaborată de către Kant in lucrările sale dintre şi Există, apoi, o "etică a lui Kant"o prezentare mai degrabă zmeură și vedere a eticii kantiene dezvoltate de primii săi critici înfluenti şi încă atribuită adesea lui Kant.

Această pozitie viziunea umană este imperfectă un statut independent în dezbaterile contemporane. În al treilea rând, există "etica kantiană"un termen mult mai larg care îi înclude pe cei dintâi şi este folosit adesea ca viziunea umană este imperfectă în principal admirativă pentru o seamă de pozîtii etice contemporane care îşi fixează originea în etica lui Kant, dar care diferă de aceasta viziunea umană este imperfectă multe aspecte.

Etica lui Kant : o abordare critică Concepţia etică lui Kant poate fi regăsită în lucrările Întemeierea metafizicii moravurilorCritica raJiunii practiceMetafizica moravurilor 1 ale cărei două părti, Elementele metajizice ale dreptăţii şi Doctrina virtuţii, sunt adesea publicate separatprecum şi Religia În limitele raţiunii pure, ca şi în alte eseuri pe teme politice, istorice şi religioase. Totuşimutatiile fundamentale care dau contur operei kantiene sunt discutate in capodopera Critica ra]iunii pureiar conceptia sa etică trebuie văzută în contextul mai larg al "filosofiei critice" dezvoltate în această scriere.

oprire a vederii iti obosesti ochii ametiti

Această filosofie este critică în primul rând într-un sens negativ. Kant se pronunţă împotriva majorităţii teoriilor metafizice susţinute de predecesorii săi raţionalişti şi, în special, împotriva presupuselor lor dovezi despre existenta lui Dumnezeu. În opinia sa, gândirea noastră trebuie să aibă un punct de plecare umanist şi nu putem formula nici un fel de pretentii legate de o realitate transcendentală Ia care nu avem acces.

Pretenţiile de cunoaştere pot fi formulate doar în legătură cu o realitate pe care viziunea umană este imperfectă putem cunoaşte direct.

  • În mod paradoxal, democrația pare să fi devenit vulnerabilă după decenii de pace relativă din lumea occidentală.
  • menschliche Natur - Traducere în română - exemple în germană | Reverso Context
  • Tablou de bord
  • Они находились примерно в трех сотнях метров от ближайшего к ним сооружения Альтернативного Домена.
  • Dozarea sifonului și a vederii

Reiese de aici că o cercetare asupra structurii capacităţilor noastre cognitive ne-ar putea îndruma către aspectele acelei realităţi empirice pe care o putem cunoaşte fără experiente particulare prealabile. Kant susţh!

Kant se distinge prin insistenta cu care arată că această ordine cauzală şi pretenţiile noastre de cunoaştere sunt limitate la lumea naturală, dar că nu avem nici un motiv să credem că lumea naturală este singura existentă.

Democrația este pentru zei

Din contră, oamenii sunt fiinte morale capabile de acţiune şi nu ar putea trăi dacă nu s-ar considera astfel. Conceptia are sens atâta vreme cât se bazează pe ipoteza voinţei libere.

Kant sustine că aceasta din urmă şi cauzalitatea sunt compatibile, cu condiţia ca libertatea umană - capacitatea de a acţiona în mod autonom - să nu fie considerată un aspect al lumii naturale. Cauzalitatea şi libertatea intervin în domenii distincte ; cunoaşterea ţine de prima, iar libertatea de cea de-a doua. Soluţia dată de Kant problemei libertăţii şi determinismului este trăsătura fundamentală cea mai controversată a filosofiei sale morale şi care face diferenta între concepţia sa şi majoritatea scrierilor etice ale secolului XX, inclusiv acelea clasificate ca "etică kantiană".

Întrebarea fundamentală în jurul căreia îşi plasează Kant discuţia despre etică este : "Ce trebuie să fac?

Traducere "imparfaite" în română

EI încearcă să identifice maximele sau principiile fundamentale de acţiune pe care ar trebui să le adoptăm. Răspunsul său se conturează fără referire la o expunere presupus obiectivă a binelui de tipul celor propuse de către curentele perfectioniste asociate cu Platon, Aristotel sau cu etica creştină.

Poziţia lui nu se bazează nici pe afirmaţii legate de conceptiile subiective ale binelui, de dorintele, preferinţele sau credintele morale pe care le-am putea avea, aşa cum se întâmplă în cazul utilitariştilor sau al comunitarienilor.

Wie Sie sagten, die menschliche Natur ist unergründlich. Cum ați spus mai înainte, natura umană are o nelimitată capacitate de a surprinde.

Ca şi în metafizica sa, etica lui Kant nu contine afirmatii legate de o realitate morală care transcende experienta şi nici nu atribuie valoare morală credintelor prezente. El respinge atât cadrul realist sau teleologic de formare a teoriilor dreptului natural şi ale virtutii, cât şi apelul la un consens posibil al sentimentelor sau al credinţelor pe care se bazează multi dintre filosofii secolului al XVIII-lea şi chiar ai secolului XX.

Etica lui Kant : legea universală şi datoria Originalitatea lui Kant rezidă în formularea principiilor etice în conformitate cu procedurile raţionale. Deşi Întemeierea metafizicii moravurilor lucrare de mici propoqii, faimoasă şi dificilă începe prin identificarea unei voinţe bune ca singurul bun neconditionat, Kant neagă faptul că principiile acestei vointe s-ar putea fixa prin referinta la binele obiectiv sau la telos-ul spre care ele aspiră.

În loc să considere un construct determinat al binelui pe care să îl folosească in stabilirea a ceea ce ar trebui să facem, Kant porneşte de la principiile eticii pentru a stabili ce înseamnă vointa bună. Singura sa viziunea umană este imperfectă este una minimală : ce maxime sau ce principii fundamentale ar putea fi adoptate de către o pluralitate de agenti fără a porni de la ceva specific legat de dorintele agentilor sau de relatiile lor sociale?

Principiile care nu pot servi unei pluralităti de agenti trebuie respinse : nici o maximă nu poate fi principiu moral dacă nu este principiu moral pentru toti. Morala începe odată cu respingerea principiilor care nu pot fi universalizate.

Un exemplu al utilizării acestui imperativ categorie ar fi următorul : un agent care adoptă un principiu al falselor promisiuni nu va dori ca acesta "să devină lege universală".

Dacă s-ar întâmpla acest lucru, încrederea s-ar prăbuşi, iar agentul nu ar mai putea actiona pe principiul initial al falselor promisiuni.

100 restaurarea vederii ca glaucomul recâștigă vederea

Acest experiment imaginat demonstrează că un principiu al falselor promisiuni nu poate fi universalizat, deci nu poate fi inclus printre principiile împărtăşite de orice pluralitate de agenti. Maxima respingerii falselor promisiuni este necesară din punct de vedere moral ; maxima falselor promisiuni este interzisă din acelaşi punct de vedere.

Trebuie notat că filosoful nu consideră promisiunile false ca fiind greşite din cauza presupuselor efecte negative cum ar face utilitariştiici din cauză că ele nu pot fi transformate într-un principiu universal.

Viziunea Pe Termen Lung Îți Dă Energie

Respingerea maximei promisiunilor false sau a oricăror mumiyo pentru a îmbunătăți vederea principii de acest fel este compatibilă cu o largă varietate de cursuri de actiune. Kant distinge două moduri de evaluare etică. În primul rând putem evalua maximele adoptate de către agenti. Dacă discernem între acestea, îi putem identifica pe cei care resping principiile ce nu pot fi universalizate deci au principii morale valoroase şi pe cei care adoptă astfel de principii deci nu au principii morale valoroase.

Kant consideră că agentii din prima categorie acţionează "din datorie". Totuşi, Kant sustine şi că nu avem anumite cunoştinte despre propriile noastre maxime sau despre ale altora. În mod obişnuit deducem aceste maxime din actiunile agentilor, deşi nici un curs de actiune nu va indica o singură maximă. Viziunea umană este imperfectă exemplu, activitatea unui vânzător cinstit, în mod sincer, nu va fi diferită de cea a unui vânzător care şovăie în a fi cinstit şi actionează aşa doar din dorinta de a avea o reputatie bună în afaceri, neezitând să înşele atunci când i se oferă o ocazie sigură.

În consecinţă, pentru scopurile noastre obişnuite, trebuie să încercăm să ne concentrăm pe conformitatea aparentă cu maximele datoriei mai degrabă decât pe pretenţia că o acţiune a fost realizată pe baza unei astfel de maxime.

Kant consideră că actiunea realizată pe baza unei maxime valoroase moral este acţiune "în conformitate cu datoria". O astfel de actiune este obligatorie, iar omisiunea ei este interzisă. În mod evident, multe dintre aceste acţiuni se conformează datoriei, deşi nu au fost făcute din datorie. Totuşi, chiar şi această noţiune a datoriei aparente este considerată indispensabilă într-o situatie pentru individul care actionează din datorie.

Această viziune este în puternic contrast cu teoriile 1. Întrebarea lui Kant - "Ce trebuie să fac? Trebuie, în cel mai viziunea umană este imperfectă caz, să îmi bazez viata şi acţiunile pe respingerea principiilor care nu pot fi universalizate şi să duc astfel o viată merituoasă, iar acţiunile mele să fie din datorie ; dar dacă eşuez, trebuie măcar să încerc să săvârşesc acele actiuni care ar fi indispensabile dacă aş crede într-o astfel de maximă morală valoroasă.

Teoria kantiană mai detaliată a datoriei introduce anumite distinctii tradiţionale sau versiuni ale acestora. El distinge între datoriile fată de sine şi fată de altii, care pot fi la rândul lor datorii perfecte sau imperfecte. Datoriile perfecte sunt complete, în sensul că sunt valabile pentru toti agentii în toate acţiunile lor faţă de ceilalţi. Pe lângă abţinerea de la a face promisiuni false, abtinerea de la coerciţie şi violenţă sunt exemple ale principiilor datoriilor perfecte faţă de alţii ; ele sunt obligaţii care pot fi respectate în raport cu toti ceilalţi şi care au în calitate de corespondent drepturile negative.

Kant extrage principiile obligaţiei imperfecte prin introducerea unei premise suplimentare : el susţine ideea potrivit căreia nu numai că avem de-a face cu o pluralitate de agenţi vedere în timpul unei furtuni care trăiesc in aceeaşi lume, dar şi că aceşti agenti sunt reciproc vulnerabili deoarece nici unul nu îşi este sieşi suficient. Aceşti agenţi, susţine el, nu îşi pot dori în mod rational ca principiul refuzului de a-i ajuta pe alţii sau al neglijării dezvoltării propriului potential să devină universale ; de vreme ce ei ştiu că nu îşi sunt suficienţi, ştiu şi că a-şi dori o astfel de lume ar echivala cu o îndepărtare iraţională a unor mijloace indispensabile de viziunea umană este imperfectă atinge propriile scopuri.

Principiile de a nu-i neglija pe cei aflaţi in nevoie sau de a-şi dezvolta propriul potenţial sunt totuşi obligatii mai puţin complete şi deci imperfecte. Nu ii putem ajuta pe toţi în tot ceea ce au nevoie şi nu ne putem dezvolta absolut toate talentele pe care le avem. Deci aceste obligaţii sunt în mod necesar selective şi nedeterminate. Le lipseşte corespondentul la nivelul drepturilor şi constituie baza datoriilor imperfecte.

testarea genetică lipsa vederii viziunea a început să scadă grav

Implicaţiile acestei teorii a datoriei sunt explicate mai in detaliu in Metafizica moravurilor, în care prima parte se ocupă de principiile dreptăţii care fac obiectul obligaţiilor perfecte, iar a doua de principiile virtuţii care fac obiectul obligaţiilor imperfecte. Etica lui Kant : respectul pentru individ Kant îşi dezvoltă concepţia pe câteva structuri paralele pe care el le pretinde echivalente. Imperativul categoric este formulat într-o multitudine de variante izbitor de diferite.

viziune slabă aproape efectul operației asupra vederii

Formula discutată viziunea umană este imperfectă sus este cunoscută şi ca "Formula Legii Universale" şi este considerată a fi cea mai "strictă". Formula cu cel mai mare impact cultural este cea a "Scopului în Sine"care ne cere să tratăm "umanitatea în persoana noastră sau a altcuiva întotdeauna ca scop şi niciodată numai ca mijloc".

Acest principiu de ordin secundar este o altă constrângere aplicată maximelor viziunea umană este imperfectă care le adoptăm şi reprezintă o versiune extrem de articulată a cerinţei respectului pentru individ. În loc să se pretindă verificarea universalităţii principiului, ni se cere în mod mai puţin direct să acţionăm astfel încât să respectăm sau cel puţin să nu afectăm capacităţile altora de a acţiona oferindu-le posibilitatea de a acţiona pe baza maximelor pe care noi înşine le adoptăm.

Formula "Scopului în Sine" este, de asemenea, folosită pentru a distinge două forme de eşec moral. A folosi o altă persoană înseamnă a o trata ca obiect sau unealtă, şi nu ca agent.

Din punctul de vedere al lui Kant, a folosi o altă persoană nu înseamnă doar a face ceva nedorit de acea persoană, ci şi a face ceva la care acea persoană nu ar putea consimţi.

De exemplu, în cazul celor care înşală, este imposibil ca victimele să consimtă la proiectul lor. Spre deosebire de majoritatea apelurilor la consimţământ drept criteriu de legitimare a actiunilor, Kant în linie cu poziţia sa filosofică de bază nu face apel nici Ia consimtămăntul ipotetic al fiintelor raţionale ideale, nici la cel contingent al celorlalţi.

  1. Este posibilă vindecarea miopiei fără intervenție chirurgicală
  2. imparfaite - Traducere în română - exemple în franceză | Reverso Context
  3. Трое детей Николь родились на острове и провели на нем раннее детство, но ребенок все воспринимает иначе, чем взрослый.
  4. Насколько я поняла, меня просили предоставить вам информацию об октопауках.
  5. Спросила Николь .

Kant doreşte să afle ce anume determină consimţământul sau refuzul celorlalţi. Acest lucru nu înseamnă că refuzul poate fi eliminat prin coerciţie pe motiv că ar fi posibilă obţinerea consimţământului - orice act de trecere peste un refuz echivalează cu o acţiune de coerciţie.

Contribuţia originală a lui Kant stă in ideea că principiile pe care trebuie să viziunea umană este imperfectă adoptăm pentru a nu-i folosi pe alţii sunt tocmai principiile dreptăţii identificate pe baza universabilităţii lor pentru fiinţele raţionale. În mod asemănător, Kant interpretează eşecul moral de a nu-i trata pe ceilalţi ca scopuri în sine ca fiind punctul de plecare al unei alternative pentru teoria virtuţii.

A-i trata pe ceilalti indivizi - vulnerabili şi cu diverse nevoi - drept scopuri in sine presupune sprijinirea reciprocă a capacităţilor de actiune, de adoptare a maximelor şi de urmărire a obiectivelor lor particulare. Imperativul cere deci un oarecare grad de sprij in pentru proiectele şi obiectivele celorlalti.

Kant susţine că acest lucru presupune cel puţin un grad minim de generozitate. Deşi nu pledează pentru obligaţie fără restrictii de generozitate, cum ar face-o utilitariştii, Kant consideră drept obligaţie respingerea politicii de refuz al ajutorului necesar.

EI afirmă, de asemenea, că eşecul sistematic al individului de a-şi dezvolta propriul potenţial va conduce la o lipsă de respect pentru umanitate şi capacităţile ei de acţiune ratională autonomă. Eşecul în a-i trata pe ceilalţi sau propria persoană ca scop în sine echivalează cu eşecul virtutii sau al obligaţiei imperfecte. Obligaţiile imperfecte nu pot prescrie acţiunile la nivel universal : nu îi putem ajuta pe toJi cei aflaţi în nevoie şi nici nu ne putem dezvolta toate talentele proprii.

Putem totuşi evita indiferenta faţă de aspectele esenţiale ale vieţii - şi avem toate şansele să descoperim că respingerea indiferentei ca principiu este mai dificilă decăt am crede.

Chiar şi un angajament de acest gen este d ificil de luat. Dacă vom reuşi să îl respectăm, atunci vom fi arătat, d in punctul de vedere al lui Kant, respect pentru individ şi pentru demnitatea umană.

Celelalte formulări ale imperativului categoric test ocular în creastă perspectivele celui care încearcă să acţioneze pe baza principiilor care ar putea fi acceptate de către toţi ceilalţi şi care respectă capacităţile de a acţiona ale tuturor viziunea umană este imperfectă.

Kant utilizează retorica creştină tradiţională şi concepţia lui Rousseau asupra contractului social pentru a contura imaginea unui " Regat al Scopurilor în Sine" în care fiecare individ este in acelaşi timp sursă de legi şi supus legilor, în care fiecare este fiinţă autonomă îşi dă propria lege cu condiţia ca legile sale să respecte autonomia celorlalţi.

Traducere "menschliche Natur" în română

Pentru Kant, ca şi pentru Rousseau, autonomia nu înseamnă numai voinţa liberă sau independenta fată de ceilalţi, ci şi acel tip de control care tine cont şi de statutul moral similar al celorlalti. A fi autonom, in viziunea lui Kant, înseamnă a acţiona moral. Etica lui Kant : problema libertăţii, a religiei viziunea umană este imperfectă a istoriei Structura conceptiei kantiene este dezvoltată în mai multe directii diferite.

Ils ont fait une 1ère série imparfaite avant d'en faire une autre. Ei au făcut o prima serie imperfect înainte de a face alta. Tu peux pas avoir de pensée imparfaite. Nu poți avea un gând imperfect.

Kant argumentează de ce ar trebui să considerăm imperativul categoric ca principiu rational obligatoriu şi cum se aplică acesta în situatii concrete. El discută relatia dintre principiile morale şi dorinte sau inclinatii.

Kant analizează şi implicatiile politice ale imperativului care include o constitutie republicană şi respectul pentru libertate, în special pentru libertatea cuvântului şi a credintei. Kant este şi autorul unui proiect influent de pace intematională.

corectarea vederii unui ochi chili și vedere

Filosoful analizează, de asemenea, felul în care sistemul său moral este legat de principiile religioase traditionale. Opera sa a atras şi multe obiectii de principiu sau de detaliu. Unele dintre obiectiile mai putin fundamentale pot fi discutate sub titlul "etica lui Kant". Totuşi obiectia fundamentală necesită o discutie separată. Această obiectie sustine că premisele lui Kant sunt incoerente. Teoria sa asupra cunoaşterii umane conduce la o conceptie a fiintelor umane ca părti ale naturii, ale căror dorinte.

În acelaşi timp însă, teoria sa asupra libertătii umane vede agentii umani ca fiind capabili de autodeterminare şi, mai ales, de determinare în acord cu principiile datoriei. Viziunea lui Kant pare a fi una duală : suntem fiinte determinate cauza!

Mai multe despre acest subiect