Viziunea se așază de pe balansoar

continuare timpuri vechi by Alina Agafitei - Issuu

Graur și Lucia Wald, Scurtă istorie a lingvisticii, București, și ; de asemenea, date importante despre structuralism se găsesc în lucrările Elemente de lingvistică structurală, București, EȘRedactor responsabil: I.

Coteanu și Structuralismul lingvistic Lecturi criticeBucurești, La cristalizarea metodei și a c. Cunoașterea limbii sanscrite, a textelor vechi indiene a lărgit mult baza de comparație a cercetătorilor, permițând lingvistului german Franz Bopp să elaboreze și să tipărească înla Frankfurt, prima lucrare de gramatică comparată a limbilor indo-europene sanscrita, greaca, latina, persana și germanaiar întrela Berlin, a doua gramatică comparată a acestor limbi sanscrită, zendă, armeană, greacă, latină, lituaniană, vechea slavă, gotică și germanăîn trei volume.

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților" (Eugen Lovinescu)

Bopp a pus un accent deosebit pe morfologie, deoarece aici se găsesc cele mai convingătoare exemple pentru a demonstra înrudirea dintre limbile indo-europene. El a urmărit să descopere originea formelor flexionare, să determine rădăcinile care s-au transformat în afixe. Bogatul material adunat de el pentru comparații i-a servit ulterior pentru a demonstra definitiv înrudirea limbilor indo-europene.

S-au remarcat ca cercetători comparatiști lingvistul danez Rasmus Kristian Rasklingviștii germani Jacob GrimmFriedrich DiezWilhelm von HumboldtFriedrich Schlegel și August Schleicher și filologul rus Aleksandr Hristoforovici Vostokov Rask a cercetat originea limbii islandeze și a demonstrat originea comună, înrudirea limbilor germanice cu limbile greacă, latină, slave și baltice, folosind material comparativ, fonetic, lexical și gramatical.

El punea preț deosebit pe corespondențele fonetice și pe structura morfologică considera că morfologia este aproape impenetrabilă față de elementele străine, fiind convins că limba cu structura morfologică cea mai complicată este și cea mai apropiată de izvorul comun.

El a atras atenția asupra diferențelor dintre cuvintele moștenite și cele împrumutate, considerând că elementele lexicale cele mai folosite pot servi ca material pentru demonstrarea înrudirii limbilor.

viziunea se așază de pe balansoar oftalmolog Panova

Grimm, considerat creatorul gramaticii istorice, a realizat prima descriere a unui grup de dialecte germane de la cele mai vechi forme până la stadiile din vremea sa, descriere ce a servit apoi ca model pentru alte cercetări de același fel.

El a stabilit, pe baza schimbărilor fonetice, o periodizare a istoriei limbii germane, formulând legea mutației consonantice din viziunea se așază de pe balansoar germanice, care-i poartă numele legea lui Grimm. Distingea trei perioade în istoria limbilor: de creare a rădăcinilor necunoscută prin mărturii istoricede constituire a flexiunii și de dezmembrare a flexiunii acestea două putând fi cunoscute prin mărturii istorice. Considera că reducerea formelor flexionare în anumite limbi este compensată de dobândirea altor mijloace noi, poate chiar mai bune decât cele vechi.

Styler Winter 2018 2019

Diez a pus bazele gramaticii comparate a limbilor romanice, iar Schlegel a fundamentat clasificarea morfologică a limbilor, distingând două mari tipuri de limbi: tipul flexionar reprezentat prin limbile indo-europene, al căror prototip era considerat sanscrita și tipul neflexionar celelalte limbi. Schlegel a trezit interesul cercetătorilor pentru limba și cultura indiană veche și a explicat asemănările dintre limba sanscrită și limbile latină, greacă, viziunea se așază de pe balansoar și persană.

Humboldt a pus bazele studiului comparativ-istoric al limbilor în Germania, în strânsă colaborare cu Bopp și Grimm. El a realizat lucrări despre istoria scrierii, despre accent, despre originea formelor gramaticale, despre numărul dual, despre limbile indienilor din Mexic, despre limbile polineziene etc.

A evidențiat caracterul dinamic al vorbirii, unitatea dintre limbă și tratăm vederea pentru clamidie a preconizat studierea limbii în strânsă legătură cu civilizația poporului care o vorbește; a intuit raportul dintre particular și general în limbă, susținând existența a două tendințe: una de diversificare, determinată de indivizi, și alta de unificare, determinată de cauze sociale; a comparat limba cu un organism, cu o structură, a adus o contribuție însemnată în clasificarea morfologică a limbilor, arătând că tipurile de limbi nu sunt strict delimitate, că majoritatea limbilor au structuri mixte etc.

Schleicher a făcut o descriere a limbilor vechi și noi din Europa, cu toate ramificațiile lor, încercând să determine legile generale de evoluție a limbii pe baza grupurilor fonetice; a completat schema clasificării morfologice a limbilor, prin împărțirea celor flexibile în limbi sintetice și limbi analitice și a celor neflexibile în limbi cu afixe și limbi amorfe; a studiat amănunțit unele limbi indo-europene moarte slava veche și a făcut pentru prima oară o descriere științifică a unei limbi indo-europene vii lituanapătrunzând astfel în mecanismul schimbărilor fonetice și al formelor gramaticale.

În lucrarea sa fundamentală despre limbile indo-europene — compendiul de gramatică comparată vechea indiană, vechea iraniană, vechea greacă, vechea italică, vechea celtică, vechea slavă, lituana și vechea germanăa reușit să determine trăsăturile limbii-bază și să urmărească evoluția formelor ei până în aceste limbi, pe care le-a descris succint sub forma unor gramatici paralele.

Este primul lingvist care a reconstruit limba-bază indo-europeană, aplicând metoda reconstrucției, căreia i-a stabilit principiile fundamentale. El a acordat o mare atenție foneticii comparativ-istorice, a precizat corespondențele fonetice și a stabilit legi fonetice fixe pentru fiecare limbă, încercând să explice prin ele evoluția limbilor, modificările cuvintelor indo-europene.

A precizat criteriile de stabilire a înrudirii dintre limbi, subliniind cu precădere rolul hotărâtor al asemănărilor fonetice și lexicale din acest punct de vedere. Vostokov a încercat o periodizare a istoriei limbilor slave, pe baza transformărilor fonetice și morfologice, sugerând chiar posibilitatea reconstruirii sistemului limbii slave originare prin comparația elementelor comune din aceste limbi.

Este primul lingvist care a realizat o fonetică istorică a unui grup de limbi indo-europene a limbilor slave. Printre lingviștii europeni care au început să îmbunătățească metoda comparativ-istorică se numără: lingvistul francez Antoine Meilletelev al lui Ferdinand de Saussure, și discipolii săi — lingvistul italian Emil Benveniste și lingvistul polonez Jerzy Kurylowicz ? Meillet a analizat diversele trăsături principale ale limbilor, pentru a descoperi configurația isogloselor și repartiția dialectală din perioada indo-europenei comune, ajungând la următoarele concluzii: singurul grup de a cărui existență suntem siguri este grupul indo-iranian; limbile baltice au o dezvoltare oarecum paralelă cu a celor slave, însă fără inovații comune; limbile italo-celtice au păstrat din indo-europeana comună aceeași inovație desinențele medio pasive în -r ; germana are trăsături comune cu celtica, celtica cu italica, italica cu greaca, greaca cu armeana etc.

Benveniste și Kurylowicz au reușit să diferențieze din punct de vedere cronologic diversele rădăcini indo-europene reconstruite cu ajutorul comparației. Primul dintre ei a lărgit foarte mult cercul de fapte atras în discuție și a ajuns la concluzii foarte importante, viziune apă moartă chiar să distingă printre faptele reconstruite unele mai vechi de obicei cele cu 3 sunete și altele mai noi de obicei cele cu 4 sunete.

Printre lingviștii români, mai vechi, care au adoptat și au folosit în lucrările lor metoda comparativ-istorică figurează: Bogdan Petriceicu Hasdeu — în studierea substratului limbii române; Moses Gaster — în interpretarea faptelor de limbă și a folclorului românesc; Alexandru Philippide — în analiza particularităților fonetice, morfologice, sintactice și lexicale ale limbii române și Ovid Densusianu — în discutarea problemelor de istorie a limbii române și de folclor.

Aceștia concepeau limba ca un organism natural, cu legi proprii, care se naște pe baza diferențierii viziunea se așază de pe balansoar a unei limbi-bază, se dezvoltă — de la structuri mai simple la forme mai complicate — îmbătrânește și viziunea se așază de pe balansoar datorită insuficientei puteri de adaptare, fără ca indivizii să poată interveni în sensul modificării ei.

Stăpânit de această concepție naturalistă, într-o epocă în care succesele științelor naturii, prin teoria darwinistă, erau în atenția învățaților, Schleicher a schițat chiar o clasificare a limbilor indo-europene sub forma unui arbore genealogic, cu un trunchi din care se desprind mai multe ramuri, considerând sanscrita ca limba care reprezintă cel mai bine, în toate amănuntele, indo-europeana comună.

El a căutat paralele între viziunea se așază de pe balansoar limbilor și a organismelor, încadrând lingvistica printre științele naturii. Totuși, activitatea lui a stat în bună măsură și sub semnul comparatiștilor, ceea ce justifică încadrarea sa și printre aceștia vezi mai sus. Müller, deși influențat în mare măsură de concepția naturalistă a lui Schleicher, a încercat să-i aducă unele corectări, în sensul că pentru el limba era un produs al activității oamenilor, creat în vederea comunicării ideilor și supus unei perfecționări continue; ea evoluează în virtutea unor legi și a cooperării indivizilor încadrați în colectivități.

Müller a legat istoria limbii de istoria societății. A fost printre primii viziunea se așază de pe balansoar care au scos în evidență importanța studierii limbilor nescrise, îndemnând la cunoașterea științifică a limbilor indigene din Asia, Africa, America și Polinezia. A acordat o mare atenție dialectelor, pe care le socotea reprezentante ale limbii vii, arătând că la baza unei limbi literare stă întotdeauna un dialect devenit preponderent în împrejurări favorabile.

  • Calaméo - Styler Winter
  • REGELE PITIC CU GARDIENI - Jocuriro
  • Simulator online pentru îmbunătățirea vederii
  • Informații suplimentare Este mic, dar foarte influent si puternic.

S-a interesat de selecția naturală a cuvintelor, de lupta pentru existență a sinonimelor. În problema legăturilor dintre limbi a considerat că nu există limbi mixte, deoarece elementele esențiale ale vocabularului și ale structurii gramaticale nu se împrumută.

Vedea în structura gramaticală temelia limbii și criteriul principal de clasificare a limbilor. În lingvistica românească a lucrat la început sub influența ideilor naturalismului lingvistic Alexandru Lambrior Steinthal a susținut greșit că limba nu este legată de gândirea logică și că aceasta din urmă nu are nici un rol în formarea limbii.

Cum sa-ti construiesti singur Balansoar De Gradina -- How to build your own Swing Garden

Influențat de psihologia idealistă a lui Herbart, el considera că limba s-a format după legile vieții spirituale, că ea nu are legi proprii și nu poate fi cunoscută în afara vieții psihice a indivizilor care o vorbesc. După părerea sa, singurul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, conceput ca proces psihic fără nici o legătură cu viața socială.

Definea limba ca un produs spiritual individual, care are rolul de a exprima activitatea psihică a fiecărui individ prin intermediul formei sale externe — al sunetelor articulate.

,,Cultura e finalitatea tuturor societăților” (E. Lovinescu)

Influențat de Humboldt, el considera că indivizii sunt membrii unor colectivități care exercită o anumită influență asupra lor, că în consecință forma internă a limbii, reprezentată prin structura ei etimologică și gramaticală și accesibilă observației numai prin forma sa externă, sonoră, poate reflecta spiritul colectiv popular ; că toate fenomenele din evoluția limbii nu sunt altceva decât expresia psihologiei acestor colectivități; că sensurile lexicale și gramaticale reprezintă produsul prelucrării subiective a categoriilor vieții psihice de către spiritul popular; că lingvistica trebuie să acorde atenție primordială formei externe a limbii.

El a lărgit clasificarea morfologică a limbilor, făcută de Humboldt, apreciind că fiecare tip de limbă ar trebui să reflecte progresul realizat de popoare în redarea conceptelor lingvistice. La rândul său, Potebnea, influențat de Steinthal și Humboldt, s-a interesat în primul rând de bazele psihologice ale vorbirii — în care vedea un act individual de creație spirituală, un mijloc de exprimare a propriilor sentimente și de înțelegere a propriei persoane, o activitate de înnoire a limbii, singura reală — și a studiat unitățile limbii, în primul rând din punctul viziunea se așază de pe balansoar vedere al conținutului lor.

Pentru el, cuvântul dispunea de un singur sens și nu avea existență autonomă obiectivă în afara vorbirii, a contextului; fiecare sens lexical corespundea unui cuvânt, fiecare formă gramaticală dintr-o paradigmă reprezenta un alt cuvânt. De aici și convingerea că în limbă nu există cuvinte polisemantice, ci numai omonime, că omonimia ar fi trăsătura esențială, specifică, a limbii, că nu putem cunoaște de ce asiaticii au o vedere slabă pe deplin conținutul unei comunicări.

După el, forma internă a cuvintelor constă în reprezentarea specifică de către colectivitate a conținutului gândirii sale, iar întreaga dezvoltare a limbii este procesul schimbării formei interne a elementelor ei. Potebnea a recomandat cercetarea conținutului limbii, a formelor de manifestare a gândirii în limbă, considerând că nevoile gândirii sunt acelea care condiționează dezvoltarea limbii, că fiecare perioadă din această dezvoltare este capabilă de creație și progres, că limba se schimbă neîncetat, în toate elementele structurii ei, într-o mișcare ascendentă.

El vedea în crearea construcțiilor analitice și a formelor perifrastice cu elemente gramaticalizate o consecință a reducerii flexiunii, care atestă gradul înalt de abstractizare a limbii.

viziunea se așază de pe balansoar anonismul viziunii

Pentru el limbile modeme sunt superioare celor vechi din toate punctele de vedere. A subliniat unitatea dintre limbă și gândire; unitatea și contradicțiile dintre cuvânt și noțiune, dintre propoziție și judecată; legătura dintre categoriile gramaticale și cele logice și caracterul schimbător al acestor categorii; deosebirea existentă între limbi din punctul de vedere al formei sonore și al conținutului al structurii gândirii pe care o exprimă ; legătura reciprocă dintre fenomenele de limbă și caracterul sistematic al limbii.

viziunea se așază de pe balansoar vederea se deteriorează în timpul antrenamentului

Potebnea a urmărit evoluția istorică a categoriilor limbii și legătura acestora cu categoriile gândirii; tendințele de evoluție în sintaxa limbii ruse și în sintaxa limbilor indo-europene greacă, latină, sanscrită, baltice și germanice. El a fost creatorul Școlii lingvistice din Harkov.

Acțiuni carte

Principalii săi reprezentanți sunt lingviștii germani Karl BrugmannHermann Osthoff și Hermann Paul Sunt considerați viziunea se așază de pe balansoar și continuatori ai neogramaticilor, ai acestui c. În acord cu teoriile psihologiste, ei au arătat că limba nu există decât în indivizii vorbitori, luați separat; că fiziologia nu-i suficientă pentru a da o imagine completă și clară a activității omenești în materie de limbă; că trebuie să facem apel la psihologie pentru orice fel de schimbări lingvistice; că aceste schimbări nu pot fi explicate decât prin psihologia individului de la care au pornit; că procesul psihologic care stă la baza unei schimbări poate fi surprins mult mai ușor la indivizii vii decât ar fi fost presupus la indivizii care au murit de mult de aici recomandarea de a se studia cu precădere limbile vii și dialectele — literare și neliterare - care pot lumina mecanismul evoluției limbilor vechi.

La rândul său, Hermann Paul a fundamentat teoretic c. El a împărțit științele în: naturale și psihologice, incluzând lingvistica printre cele din urmă. Era și el de părere că ceea ce interesează în lingvistică este psihologia individului, că forțele care determină schimbările în limbă sunt legile fonetice și analogia.

Neogramaticii considerau că abaterile de la legile fonetice se explică prin existența altor legi, că modificările de sunete se generalizează dintr-o dată, că limba comună nu e decât o abstracție care presupune suma mecanică a limbilor individuale.

Sub influența filozofiei pozitiviste, ei credeau că omul de știință este dator, în primul rând, să adune fapte, nu să le explice de aici marea lor pasiune și exigență în adunarea unei cantități impresionante de fapte, marele număr de lucrări despre vocabularul și gramatica diferitelor limbi, caracterul mai mult constatativ al modificărilor suferite de sunete și de formele gramaticale în decursul istoriei limbii, consemnate în lucrările lor, în ciuda asemănărilor semnalate la indivizi diferiți.

Sub influența directă a neogramaticilor, o pleiadă întreagă de lingviști din diferite țări au abordat în lucrările lor problemele limbilor moderne. Astfel, pentru limbile slave s-au remarcat: lingvistul austriac Franz Miklosichcare, din interes pentru aceste limbi, s-a ocupat și de limba română, și lingvistul german August Leskien ; pentru limbile romanice, lingvistul francez Gaston Paris și lingvistul german Wilhelm Meyer-Lübke ; pentru limbile germanice un număr mare de lingviști germani.

Printre lingviștii ruși care au aderat la unele din ideile neogramaticilor figurează: Filip Feodorovici Fortunatovcreatorul Școlii lingvistice din Moscova, și elevii săi A. ȘahmatovV. Ponezinski, M. Pokrovski și D. Ușakov; M. Krvșevski și V. Bogorodițki 18Selevi ai lui I. Baudouin de Courtenay la Școala lingvistică din Kazan Bogorodițki este creatorul primului laborator de fonetică experimentală din RusiaL.

viziunea se așază de pe balansoar oftalmologie congenitală pentru copii

Șcerba de la Școala lingvistică din Petersburg. Au fost influențați de neogramatlci și lingviștii germani F. Solmsen și E. Berneckerlingvistul danez H. Pedersen și lingvistul iugoslav A. Belić — toți formați la școala lui F.

În lingvistica românească și-au însușit unele din concepțiile neogramaticilor: Bogdan Petriceicu HasdeuAlexandru LambriorHariton TiktinLazăr ȘăineanuAlexandru PhilippideIoan BogdanOvid Densusianu și Sextil Pușcariu A fost reprezentat de lingvistul austriac Hugo Schuchardt și de romanistul german Karl Vosslerteoreticianul curentului. Schuchardt a susținut caracterul individual al faptelor de limbă, negând obiectivitatea acestora. El a evidențiat caracterul mixt al idiomurilor, negând existența legilor fonetice și a granițelor dintre limbi și dialecte.

Însă mi-am dat seama că poate fi frustrant să îți dorești mai mult, să transformi puținul în mai mult sau mai bine. Iar lista de mai sus, o poate continua și adapta fiecare dintre noi, important este să încercăm să nu ne mulțumim doar cu ce avem foto: Stefan Dani acum.

Influențat de esteticianul italian Benedetto CroceVossler a amestecat limba cu literatura, lingvistica cu estetica, istoria limbii cu istoria culturii, accentul cuvintelor cu accentul frazei, cu intonația și cu sensul, stilurile limbii cu stilurile scriitorilor, având în vedere în studiile sale în primul rând excepțiile și nu faptele de limbă cu caracter de regularitate. Criticând pe neogramatici că s-au mulțumit doar să adune faptele de limbă, doar să constate prezența acestor fapte și să le explice prin ele însele, Vossler a susținut necesitatea de a explica faptele de limbă prin spiritul sau rațiunea umană, de a pătrunde la cauzele care au determinat apariția și impunerea lor la nevoile spirituale ale vorbitorilor.

A negat existența sinonimelor în limbă, luând în discuție cuvinte din epoci cu totul diferite de exemplu: lat. Pentru el, utilizarea inovațiilor, deși se generalizează, rămâne tot individuală de aici necesitatea ca lingviștii să acorde atenție esteticii și stilisticii, nu foneticii, morfologiei și sintaxei care nu pot explica schimbările din limbă. A ajuns la concluzia că nu există legi fonetice, delimitări între limbi sau între dialecte, că înțelegerea între oameni s-ar datora, de semn de test de ochi, atât talentului lingvistic al vorbitorilor, înrudirii lor spirituale și nu comunității convențiilor sau comunității materialului limbiicât și înrudirii lor fizice sau unității lor de rasă, care s-ar acoperi, în linii mari, cu unitatea viziunea se așază de pe balansoar limbă.

Acest c. Era convins că se poate recunoaște comunitatea de origine a mai multor limbi, dar că nu se pot defini termenii și relațiile de înrudire dintre ele. A negat existența cuvintelor autohtone în limbă, deoarece pentru el vocabularul unei limbi reprezenta un împrumut dintr-o altă limbă. Și el a recunoscut unele din meritele neogramaticilor. De aici necesitatea stabilirii istoriei fiecărui cuvânt în parte. Pentru Bonfante omul este creatorul limbii, el o modifică cu voința și imaginația lui; limba nu este impusă omului ca produs extern, gata făcut.

Categorie / Dosar

Aceasta înseamnă că orice schimbare lingvistică este de origine individuală, este o creație liberă a unui om dotat, imitarea, asimilarea și răspândirea ei depinzând de puterea creatoare a individului, de reputația lui literară, de influența lui socială, de personalitatea viziunea se așază de pe balansoar.

Bonfante crede că fiecare fenomen lingvistic este unic, are un caracter individual: că în limbă nu există elemente esențiale și durabile nici chiar în morfologiedeoarece totul poate trece dintr-o limbă în alta, totul se poate împrumuta inclusiv limba. I se mai spune și Școala sociologică franceză. Aceștia au dezvoltat și au aplicat în cercetările lor mai ales două dintre ideile expuse de maestrul Saussure în celebrul său curs: 1. Cel mai de seamă reprezentant al acestui c.

În lucrarea sa fundamentală Linguistique historique et linguistique générale ed. I, ed. Al doilea mare reprezentant al c.

REGELE PITIC CU GARDIENI

Meillet, alături de care a condus școala sociologică franceză. În lucrarea sa principală Le langage ed. I, ; ed. La baza ei stau următoarele idei: limba este un fenomen complex, fiziologic și psihic, social și istoric; aspectul esențial și predominant care caracterizează acest fenomen este cel social; apariția limbajului se explică prin condițiile vieții psihice și sociale ale primelor colectivități umane, factorul determinant în acest proces fiind nevoile de comunicare între oameni; limba depinde de oameni priviți nu ca indivizi izolați, ci ca membri ai unei colectivități organizate; limba și psihologia unui popor nu se explică prin însușiri biologice de rasă, ci prin factori de ordin social; limba se diferențiază social după vârstă, clase sociale și profesiuni; în lupta dintre două limbi vorbite pe același teritoriu, victoria uneia depinde în mare măsură de factori extralingvistici condiții economice și politice, diferența de grad de cultură între vorbitori, prestigiul limbilor etc.

Durkheimstudiul felului cum funcționează o limbă într-o etapă a istoriei sale, văzând în ea un sistem autonom, în care componentele se intercondiționează, definindu-se pe baza relațiilor dintre ele. Este o dezvoltare ulterioară a ideilor Școlii lingvistice de la Praga. Reprezentanții cei mai importanți ai acestui c.

Mai multe despre acest subiect