Viziunea prădătorului și a prăzii.

viziunea prădătorului și a prăzii

Vezi galeria foto » Evident, nu este deloc o pasăre cu o înfăţişare dizgraţioasă.

tabel pentru viziune pe desktop

Ba din contră! Este una dintre cele mai tipice specii de păsări de pradă din întreaga lume, nu doar din ţara noastră. Dar, din nefericire, această răpitoare cu pene este cea mai duşmănită, ameninţată şi prigonită pasăre sălbatică din România, unde este învinuită în mod subiectiv că ar ataca porumbeii, găinile şi alte păsări domestice.

Optica negativă la adresa acestei răpitoare nu este una caracteristică românilor, ulii porumbari fiind supuşi unor dese campanii de combatere şi chiar exterminare în multe alte ţări. Dar, dincolo de viziunea strict antropocentristă a oamenilor, uliul rămâne o pasăre fascinantă, care trebuie ocrotită cu orice preţ.

În România şi pretutindeni unde se întâlneşte. Familie, gen, înfăţişare, adaptări Este vorba de cel mai mare şi mai puternic reprezentant al genului Accipiter care cuprinde un număr de 52 speciipăsări răpitoare tipice, cu talii cuprinse între cea a vrabiei şi cea a corbului, cu siluetă de zbor caracteristică, cu aripi scurte şi late, coadă lungă şi picioare cu degete lungi şi gheare puternice, specializate în capturarea de păsări.

Un conservaționist a fost ucis de cele două leoaice albe pe care le creștea Specia uliului porumbar, una dintre cele mai desăvârşite prădătoare cu pene din lume, este răspândită în Europa, Asia şi America de Nord.

  • Viziune slabă miopie ridicată
  • Foto: REUTERS O echipă de paleontologi a prezentat joi, în cadrul unui studiu, o fosilă găsită în provincia Guizhou din China, o descoperire ce dezvăluie cu detalii excepţionale o dramă produsă în Triasic.

În acest uriaş areal de răspândire, pasărea este prezentă prin nu mai puţin de 11 subspecii care diferă între ele prin culoarea penajului şi talie. Precum toţi reprezentanţii genului Accipiter, şi uliul nostru porumbar este o pasăre răpitoare adaptată la traiul şi zborul în păduri, fie ele de foioase sau conifere.

Meniu de navigare

Este o pasăre răpitoare specializată de minune condiţiilor climatice din zona temperat-boreală, cu toate că unele subspecii, cum ar fi Accipiter gentilis albidus, trăiesc în zona tundrelor arctice din Siberia. Rareori se întâmplă să putem observa un uliu porumbar în natură. Spre deosebire de ulii şorecari, găi sau şoimi, alte răpitoare de talie medie cu care poate fi confundat de necunoscători, uliul porumbar este un prădător de ambuscadă, un vânător desăvârşit care îşi petrece marea majoritate a timpului în păduri sau la marginea lor, precum şi în apropierea aşezărilor umane.

Spre deosebire de genurile de păsări răpitoare amintite, care îşi petrec mare parte din activitate în zbor, porumbarul stă deseori pe creanga unui copac, unde asemeni unui samurai singuratic întrupat într-o pasăre de pradă, stă la pândă  aranjându-şi penajul sau odihnindu-se.

Chiroptere - Wikipedia

În acele rare şi norocoase momente, putem vedea întipărite clar în înfăţişare şi ţinută trăsăturile definitorii ale firii sale. Ochii mari, galbeni-portocalii, pătrunzători, sunt mărginiţi de arcade pronunţate, care au rol de protecţie faţă de eventualele zbateri ale prăzii în momentul în care uliul o sfâşie. Privirea sa este absolul impresionantă, de neuitat pentru oricine. Ochii uliului porumbar au  pentru noi, oamenii, o căutătură rigidă şi înţepătoare, care transmite doar sălbăticie fioroasă viziunea prădătorului și a prăzii cu nobleţe absolută.

Ciocul cu baza gălbuie şi vârful negru este scurt, puternic încovoiat, cu marginile tăioase pentru a smulge mai uşor din carnea prăzilor sale. Aripile scurte, cu umeri puternici, ţinute deseori uşor desprinse de trup, trădează o neîncetată stare de atenţie, din care într-o frântură de clipă se poate declanşa atacul fulgerător.

Picioarele lungi, neaşteptat de lungi pentru o pasăre de pradă, sunt adevăratele sale arme cu care îşi ucide prăzile. Picioarele sunt acţionate de o musculatură incredibil de puternică şi prevăzute cu gheare foarte lungi, ascuţite şi încovoiate precum nişte pumnale din os, negre şi curbate, care străpung organele interne şi uneori chiar zdrobesc oasele victimelor.

Acestea sucombă în urma hemoragiei interne masive. Picioarele lungi îmbrăcate cu pene până spre tars şi le ţine larg depărtate, ca într-o postură marţială, parcă este mereu pregătit să le împingă fulgerător înainte ca să cuprindă cu amândouă victima în cleştele înjunghietor al ghearelor.

Cât este gol din tars, alături de degetele lungi înarmate cu ghearele mortale, piciorul solzos este galben.

Account Options

Deseori îşi ţine capul aplecat spre înainte, ca şi cum ar fi întotdeauna gata de atac. Aşa stă timp îndelungat la pândă pe crengile arborilor, camuflat în frunziş. Observă, îşi alcătuieşte planuri şi strategii de atac, pentru ca în momentul cel mai prielnic să se desprindă şi să lovească năpraznic, sau să se apropie în zbor nevăzut şi neauzit până se aruncă asupra prăzii.

Masculul şi femela adultă au coloritul penajului aproape identic.

viziunea 1 5 operare

Guşa, pieptul şi abdomenul au culoarea caracteristică speciei, fiind albe, brăzdate cu dungi dese, subţiri, orizontale, brun- negricioase. Penajul spatelui este uşor diferit, la mascul este cenuşiu-albăstrui, iar la femelă are o nuanţă cenuşiu-maronie.

Ceea ce le diferenţiază destul de mult este talia, mult mai mare la femelă, aceasta părând că face parte din altă specie de pasăre.

corectează viziunea

Această diferenţă, comună tuturor păsărilor răpitoare care se hrănesc cu pradă vie şi activă, este dată corespondent vedere modul caracteristic de procurare a hranei în perioada creşterii puilor. Dar o confuzie şi mai mare apare atunci când întâlnim un exemplar juvenil de uliu, care nu şi-a schimbat încă penajul de pui cu cel de adult fază de dezvoltare care se definitivează complet în jurul vârstei de doi ani.

  • Mese pentru umor la vedere
  • atop-romania.ro - Etologia socială
  • Publicat: 17 Iunie Accesări: Lorenz şi Tinbergen au studiat de obicei animale solitare monade şi perechi de animale diade.
  • Erettopterus - Erettopterus - atop-romania.ro

Faţă de haina adulţilor, exemplarele juvenile au un colorit total diferit. Tot penajul lor este brun-maroniu deschis, brăzdat pe piept şi abdomen cu pete lungi, verticale, caracteristice, de culaore neagră pe fond bej-maroniu.

După cum demonstrează ornitologul britanic Robert L. Kenward în lucrarea sa — The Goshawk, Poyser Monography. Culoarea maronie cu pete dese negre face păsările să fie mult mai bine camuflate atunci când stau între crengile copacilor, fapt care-i ajută să-şi surprindă prăzile mai uşor şi să scape cumva neobservaţi de cel mai mare duşman natural al speciei, redutabila buhă mare Bubo bubo.

Etologia socială

Ulii porumbari sunt păsări de talie medie, cu greutatea cuprinsă între grame pentur masculi şi Lungimea corpului este de cm pentru masculi, şi de cm pentru femelă. Anvergura este cumva mică, de circa ,2 metri, uliul porumbar fiind o răpitoare cu aripi scurte, adaptate de minune pentru slalom în viteză printre copaci şi arbuşti. Coloritul, talia şi greutatea variază şi în funcţie de subspecia din care face parte. Spre exemplu, uliii porumbari din Spania, Italia, Grecia şi tot sudul Europei sunt cei mai mici, cu penajul închis la culoare şi puternic contrastant, pe când ulii din Scandinavia şi nordul Vederea a scăzut și s-a restabilit sunt mai mari, iar penajul lor are nuanţe mai deschise.

Uliul porumbar: cea mai urâtă pasăre din România - atop-romania.ro

Pe baza siluetei sale caracteristice, uliul porumbar este uşor de recunoscut în zbor. Are aripile relativ scurte, late la bază, uşor rotunjite la vârf, coada este lungă, brăzdată orizontal de dungi late, negricioase.

refacerea vederii este firească

După cum spuneam, nu este de loc o pasăre hidoasă sau dizgraţioasă, ura oamenilor viziunea prădătorului și a prăzii sa are alte motive… Vânători desăvârşiţi Uliul porumbar se numără printre speciile de păsări de pradă care au o rată deosebit de mare a succesului la vânătoare, după cum au descoperit, fascinaţi, generaţii întregi viziunea prădătorului și a prăzii şoimari şi ornitologi. Între răpitoarele de talia sa, este neîntrecut în varietatea zborurilor pe care le execută cu mare abilitate, siguranţă şi eficienţă.

Acum face cercuri deplasându-se orizontal în căutare de pradă, acum trece la înălţime în linie directă, alternând bătăi repezi de aripi cu planări scurte, acum coteşte brusc din zborul del mai repezit, se înalţă, sau cade în picaj scurt. Trece grăbit pe deasupra pădurii, aproape atinge crengile din vârful copacilor.

tratamentul miopiei cu lilieci

Se avântă în zbor fulgerător la rasul pământului, se prelinge felin pe lângă liziera pădurii sau coteţul de găini să surprindă victimele neatente.

Mai multe despre acest subiect