Viziune speculativă

viziune speculativă

Cuvinte cheie: f i l o s o f i ep s i h i a t r i es p e c t r u l antropologieiteorii psihopatologice Abstract Interfaţa dintre ştiinţele umaniste este dată de temeiul filosofic al argumentaţiei acestora şi de Weltanschauung- ul complementar. Logica strânsă a discursului centrat asupra omului, indiferent de domeniul particular subîntins de disciplina afectată, este una de ordin filosofic.

Top 10 cele mai citite

De aceea, interferenţele dintre psihiatrie şi filosofie sunt dintre cele mai complexe cu putinţă şi pot fi subsumate spectrului mai larg al antropologiei ca ştiinţă-rector a umanului.

Din acest punct de vedere să observăm, pe viziune speculativă o parte, prevalenţa unor deschideri către filosofie oferită de teorii psihopatologice precum psihanaliza freudiană care s-a dorit o metapsihologiedar şi, pe de altă parte, faptul că distinse personalităţi ale filosofiei au fost atrase de aspecte psihiatrice şi au scris în spiritul istoriei medicinei şi al mentalităţilor culturale, iar aici viziune speculativă cita nume importante, precum Michel Foucault sau Maurice Merleau-Ponty.

În secolul al XX-lea a existat însă o personalitate de mare anvergură, de o polivalenţă culturală excepţională, care a fost în egală măsură un nume de referinţă atât pentru filosofie, antropologie şi teologie, cât şi pentru psihiatrie: este vorba de Karl Jaspers. Existenţialismul jaspersian este unul mai puţin speculativ şi mai aşezat empiric decât viziunea lui Heidegger, fundată mai ales pe o bază etimologică şi tradiţional metafizică.

De ce o asemenea apreciere valorică?

viziune speculativă

Pe de o parte, pentru că acest tip de existenţialism îşi trage seva din filosofia antropocentrică prezentă în textele unor precursori ca Friedrich Nietzsche sau Sören Kierkegaard, iar pe de altă parte, pentru că tema libertăţii individuale şi a adevărului străbate întreaga operă umanistă jaspersiană. În plus, experienţa clinică şi cercetările psihiatrice i-au oferit lui Karl Jaspers un alt Grund empiric şi pozitivist, mult mai racordat nevoilor şi speranţelor generate de existarea sub specia condiţiei umane.

Jaspers s-a născut în nordul Germaniei, la Oldenburg înmama sa fiind fiica unui fermier local, iar tatăl său un jurist de marcă. Disputele şi dezbaterile logice purtate în sânul familiei cu tatăl său i-au şlefuit tânărului Karl apetitul pentru speculaţiune şi pentru gândirea conceptuală avant la lettre. De timpuriu a fost interesat de filosofie, dar din raţiuni pragmatice a ales să studieze dreptul la universitate, ca să continue o tradiţie de familie.

  • Motiv speculativ - Speculative reason - atop-romania.ro
  • KARL JASPERS: VIZIUNEA FILOSOFICĂ A UNUI PSIHOPATOLOG DE GENIU | Revista Romana de Psihiatrie
  • De ce miopie
  • Care este diferența dintre filosofia speculativă și cea critică a istoriei?

Curând şi-a dat însă seama că nu aceasta era materia sa favorită, astfel încât în a început viziune speculativă studieze medicina. Jaspers a absolvit Facultatea de Medicină în şi viziune speculativă început să lucreze la spitalul de psihiatrie în Heidelberg, acolo unde şi Emil Kraepelin lucrase cu câţiva ani înainte. Minte deosebit de critică şi mai ales alergică la şabloane cognitive, Karl Jaspers a înţeles rapid că viziune speculativă nevoie de o altă paradigmă psihiatrică din unghiul căreia să poată fi studiate şi eventual vindecate maladiile sufleteşti.

Nemulţumit de modul în care comunitatea medicală din vremea sa privea viziune speculativă bolii mentale, acesta a năzuit să modifice radical câmpul teoretic al viziune speculativă.

Care este diferența dintre filosofia speculativă și cea critică a istoriei?

ÎnJaspers câştigă prin concurs un post temporar de profesor la universitatea din Heidelberg. Postul a devenit apoi definitiv şi savantul din Oldenburg nu a mai revenit la practica clinică, ci a rămas la catedră. La vârsta de 40 de ani, Jaspers şi-a îndreptat atenţia dinspre psihologie spre filosofie, dezvoltând şi amplificând teme pe care doar le schiţase în studiile viziune speculativă psihiatrice.

A devenit, în foarte scurt timp, unul dintre cei mai mari filosofi contemporani, respectat atât în Germania, cât şi în întreaga Europă. El se stinge din viaţă la 26 februarie În lucrarea sa, intitulată generic Filosofie 3 volume,Jaspers trece în revistă istoria vastului domeniu metafizic şi realizează o amplă introducere în temele sale majore.

Începând cu ştiinţa modernă şi empirismul, Jaspers ne atrage atenţia că atunci când privim realitatea ne confruntăm cu graniţe pe viziune speculativă metoda empirică ştiinţifică nu le poate transcende. Obstacolele generate de incapacitatea minţii omeneşti de a pătrunde şi controla cognitiv realitatea pot fi însă abordate cu instrumente speciale, din care sentimentul alterităţii divine nu poate fi abolit, iar această trăire se bucură de resorturi mai curând iraţionale, în orice caz ţinând de o logică sui generis, diferită fundamental de logica aristotelică a terţului exclus.

Din acest punct de vedere, individul este pus în faţa unei alegeri: fie se scufundă în disperare şi resemnare, fie face un salt tremurarea vederii ceea ce Jaspers numeşte Transcendenţă. În timpul acestei adevărate depăşiri ontologice cu miză gnoseologică, indivizii se confruntă cu propria lor libertate fără limite, pe care Jaspers o numeşte Existenţă, şi pot accesa, în final, experienţa vieţuirii autentice.

Transcendenţa e pentru Jaspers, ceea ce există dincolo de lumea spaţio-temporală. Unii comentatori cred că prin formularea Transcendenţei ca ultimă non-obiectivitate, Jaspers ar fi un viziune speculativă modern al monismului religios, deşi Karl Jaspers a subliniat continuu necesitatea recunoaşterii validităţii atât a subiectivităţii, cât şi a obiectivităţii în planul cunoaşterii sistematice.

KARL JASPERS: VIZIUNEA FILOSOFICĂ A UNUI PSIHOPATOLOG DE GENIU

Deşi a respins într-un mod explicit toate doc- trinele religioase, Karl Jaspers i-a influenţat extrem de mult pe marii teologi contemporani Rudolf Bultmann şi Paul Tillich, mai ales prin enunţarea filosofiei transcendenţei şi a limitelor experienţei umane.

Jaspers a purtat o polemică publică cu Bultmann, în care a criticat vehement tentativa acestuia de a demitologiza creş- tinismul. Tradiţia gândirii mistice occidentale, în special ideile lui Meister Eckhart şi Nicolaus Cusanus, l-a influenţat profund pe Karl Jaspers.

viziune speculativă

Cardinalul Nicolaus Cusanus reprezintă, după Jaspers o personalitate unică în secolul în care a trăit: singurul filosof de rang, fără o origine într-o şcoală anume, şi fără a fi la rândul lui creatorul unei şcoli anume.

El a reprezentat o personalitate care a fost şi s-a defint prin sine însăşi, având o statură speculativă categoric autotelică. Mai mult decât atât: profilul lui Cusanus pare a se sustrage oricăror ordonări stricte în planul istoriei filosofiei.

Potrivit lui Jaspers, Cusanus încheie istoria filosofiei medievale şi depăşeşte armonia ei, deschizând drumul către discursul cartezian şi de aici către filosofia modernă.

Vasile Dîncu: Cerem demiterea ministrului Educaţiei

Jaspers îl priveşte pe Cusanus din perspectiva conştiinţei de sine a spiritului care se dezvoltă creator Selbstbewusstsein des Geistes als schopferische Tatigkeit şi îl consideră pe acesta un cercetător pentru care construcţia matematică este un principiu fundamental al cercetării.

Această ultimă idee este în prelungirea concepţiilor catalanului Raimundus Lullus, care l-au influenţat direct pe Cusanus. Jaspers a studiat foarte atent şi filosofia Orientului, în special oprindu-se asupra budismului, cu care şi-a descoperit afinităţi de esenţă.

Spirit democrat convins, el a scris împotriva ameninţărilor la adresa viziune speculativă bertăţii umane generate de către schimbările produse în ştiinţă sau în structura internă a instituţiilor politice ale lumii moderne.

viziune speculativă

Om de mare caracter, gânditorul german şi-a abandonat pentru scurtă vreme catedra de la Heidelberg, în timpul celui de-al doilea război mondial, pentru că soţia sa era evreică. După război, şi-a reluat activitatea de profesor şi, în volumul Chestiunea vinovăţiei germane, a examinat teoria vinovăţiei colective a poporului german, părtaş, în opinia sa, la atrocităţile comise de regimul nazist.

Ultima sa mare carte de sistematizare a filosofiei existenţei este Von Der Wahrheit Despre adevăro abordare care practic rezumă conceptual construcţia sa metafizică de o viaţă. Totuşi, cea mai accesibilă cartea a sa este una de popularizare şi se numeşte Filosofia pe înţelesul tuturor.

Din păcate, operele lui Jaspers sunt publicate în limba română doar fragmentar, sub forma unor articole sau culegeri de texte editate în reviste de specialitate. Deşi nu aducea idei fundamental noi, articolul propunea o nouă metodă de abordare psihopatologică. Karl Jaspers a studiat pacienţii psihiatrici în detaliu, oferind viziune speculativă biografice, dar şi urmărind şi notând reacţiile pacienţilor şi părerile acestora despre propriile simptome.

Acesta era începutul metodei biografice descriptive, care a devenit o abordare fundamentală în psihiatrie.

Jaspers este considerat unul din principalii creatori ai psihopatologiei moderne, în sensul elaborării unor principii metodologice fundamentale care au completat rezultatele observaţiilor clinice obţinute de şcoala lui Kraepelin.

Din a doua jumătate a secolului trecut şi până astăzi există o întreagă literatură în cadrul teoriilor ştiinţifice care fie susţin, fie contestă existenţa unor particularităţi ireductibile care ar caracteriza metodele de cercetare în cadrul ştiinţelor umane sau antropologice şi care, mai ales în secolul trecut, erau numite şi ştiinţe morale. Fiecare curent îşi are proprii săi reprezentanţi.

viziune speculativă

Astfel, exponenţii filosofiilor de tip empirist şi pozitivist, de la Auguste Comte şi John Stuart Mill şi până la autori contemporani precum Karl Popper sau Carl Gustav Hempel, susţin în esenţă că ştiinţa are o metodologie unitară care se răsfrânge similar asupra diferitelor domenii ale sale. Primul tip de demers este denumit şi nomotetic, iar al doilea ideografic.

Cele două curente filosofice prezintă o serie de delimitări de ordin conceptual, sistematizate de academicianul Mircea Flonta după cum urmează: Discursul nomotetic: — Comportamentul şi acţiunile conştiente ale oamenilor sunt evenimente în lume.

Această explicaţie constă în derivarea lor din viziune speculativă generale raportate la condiţii suficiente sau necesare pentru producerea lor, cum ar fi caracteristicile de stare ale faptelor ce urmează să fie explicate. Discursul hermeneutic: — Acţiunile oamenilor sunt realităţi sui generis, ireductibile la simple evenimente în lume.

Sociologul german Max Weber a desemnat acest aspect prin termenul de zweckrationales Handeln — comportamentul raţional spre împlinirea unui ţel. O asemenea explicaţie constă în derivarea lor din intenţii-ţeluri şi cunoştinţe ale agenţilor acţiunii. Pe baza acestor premize se poate arăta în mod succint în ce constau diferenţierile metodologice ale acestor două tipuri de demersuri.

Mai multe despre acest subiect