Viziune satirică

Aceste ilustrații românești îți arată urâțenia societății moderne

Satira în literatura clasică antică[ modificare modificare sursă ] "Le e satire l'epistole di Q. Orazio Flacco", tipărită în La vechii greci satira nu a avut o tradiție deosebită.

verificare hipermetropie online

O excepție o constituie versurile batjocoritoare ale lui Archilochos din secolul al VII-lea a. Ca forme exemplare ale dramelor satirice grecești sunt considerate comediile lui Aristofan din secolul al V-lea a.

În secolul al III-lea a. Se poate spune că satira este o creație prin excelență a romanilor.

Această concepţie curentă privilegiază dimensiunea morală şi viziunea reformatoare a discursului satiric.

Quintilianus declara cu mândrie: satura tota nostra est "satira este în întregime a noastră". În secolul al II-lea a. Primul mare satiric, ale cărui opere au servit ca model generațiilor ulterioare de scriitori, a fost poetul Quintus Horatius Flaccus.

exercițiu de claritate vizuală

În cele două cărți cu satire, numite de Horațiu Sermones "Convorbiri"sub forma unui dialog cu Maecenasunt tratate teme etice, criticându-se ambiția nemăsurată, prostia, avariția, într-un mod tolerant și cu humor. Viziune satirică ton mai sever sunt formulate cele 16 satire ale contemporanului său Juvenalaparținător al filosofiei stoice.

Martialprieten cu Juvenal, a fost un maestru al epigrameipublicate în 15 cărți, în care critică într-o formă zdrobitoare decadența moravurilor societății romane.

Mr Knightley Talks To Emma About Frank Churchill - Jane Austen's Emma

În secolul I p. Celebru este fragmentul intitulat "Ospăț la Trimalchio", în care gazda se străduiește în zadar să abată discuțiile de la teme viziune satirică, propunând convorbiri cu subiecte literare sau filosofice.

Meniu de navigare

Satira în Evul Mediu[ modificare modificare sursă ] Multe din producțiile literare medievale au conținut satiric: Les Fabliaus, fabulele din lumea animalelor și povestirile alegorice de tipul "Roman de la Rose" din secolul al XIII-lea.

În Anglia este de remarcat în secolul al XIV-lea Geoffrey Chaucercare reunește în "Canterbury Tales" "Povestiri din Canterbury" satire îndreptate împotriva moravurilor clerului, nobilimii și burghezimii. Renașterea[ modificare modificare sursă ] În perioada Renașteriisatira în proză devine prevalentă față de cea în versuri.

Maeștrii acestei forme sunt Sebastian Brantcare ia peste picior întregul spectru al slăbiciunilor omenești Das Narrenschiff, - "Corabia nebunilor"François Rabelaisapărător al idealurilor viziune satirică cu mijloace comice și jocuri originale de cuvinte Pantagruel, și Gargantua,Erasmus din Rotterdam Encomium moriae sau Laus stultitiae - "Elogiul nebuniei"Miguel de Cervantescritic al maniei romanelor "cavalerești" Don Quijote- De mare circulație s-au bucurat și povestirile populare cu accentuat caracter satiric reunite în "Aventurile lui Till Eulenspiegel" În Franța se viziune satirică dramele satirice ale lui Molièreîn care critică ipocrizia Tartuffeavariția L'avareprețiozitatea doamnelor închipuite Les femmes savantes, Les précieuses ridiculesparvenitismul Le Bourgeois gentilhomme etc.

exercitii pentru vedere la distanta

Contemporanul său, criticul Nicolas Boileau-Despréauxpublică 12 satire în versuri, în care critică decăderea moravurilor în viața publică și privată. Secolul al XVIII-lea[ modificare modificare sursă ] O dată cu iluminismulsatira cunoaște o perioadă de înflorire, începând cu Anglia. Printre cei mai importanți scriitori satirici englezi din această perioadă sunt de menționat poetul Alexander Popeeseistul Joseph Addisonromancierul Henry Fielding și, în special, irlandezul Jonathan Swift.

Stilul satiric al lui Swift este de o ironie mușcătoare și impregnată de pesimism. Criticile curajoase ale relațiilor din societate sau atacurile țintite asupra unor persoane sus puse s-au lovit adesea de rigorile cenzurii.

viziunea satului în ochiul drept

Așa, de exemplu, romanul lui VoltaireCandide, o critică radicală a principiilor religioase și sociale ale epocii, a stârnit discuții furtunoase și controversate, fiind, în cele din urmă, pus la index. ÎnSchiller și Goethe au publicat - după modelul lui Martial - masa verifică-ți vederea serie de epigrame redactate împreună, intitulate Xenien, în care critică fără menajamente anumite aspecte ale literaturii din timpul lor.

Secolul al XIX-lea[ modificare modificare sursă ] În literatura de limbă englezăsatira pierde ceva din vigoarea predecesorilor. Către sfârșitul secolului, comediile sociale și "de salon" ale lui Oscar Wilde și George Bernard Shaw au pus noi accente în stilul satiric, caracterizate prin virtuozitate și ironie elegantă. Literatura românădupă începuturi modeste, cunoaște în a doua jumătate a acestui secol o dezvoltare furtunoasă.

Maestru al genului este însă Ion Luca Caragialeatât în Momente și Schițe, cât viziune satirică în opera sa dramatică De-ale Carnavalului, O noapte furtunoasă, O scrisoare pierdută.

exercițiile pentru miopi îmbunătățesc vederea

Marile orașe tehnicizate și viziune satirică moral al noii clase de mijloc formează tema de preferință a unei critici sarcastice din romanele lui Sinclair Lewis Babbitt, Evelyne Waugh are ca țintă modul de viață al celor "zece mii" din pătura superioară a societății americane Decline and Fall - "Declin și Prăbușire",A Handfull of Dust - "Un pumn de pulbere", Ca maestru al romanului satiric s-a profilat scriitorul american de origine rusă Vladimir Nabokov Pnin, Scriitorul englez Aldous Huxley prezintă în viziune satirică său de largă circulație Brave New World o viziune halucinantă a unei societăți utopice ultratehnicizate.

George Orwellîntr-o sărac investigator al vederii alegorică, face o critică nimicitoare a societăților totalitare de tip stalinist Animal Farm- "Ferma animalelor",Nineteen Eighty-Four - "", Un capitol special îl constituie literatura satirică de război, în care excelează scriitorul ceh Jaroslav Hasec cu Aventurile bravului soldat Șweik - În Uniunea Sovietică se adeverește experiența conform căreia regimurile dictatoriale, cu toate greutățile întâlnite până la pericolul pierderii libertății și chiar a vieții, reprezintă tocmai de aceea un prilej pentru dezvoltarea fructuoasă a satirei.

De neîntrecut în această direcție rămâne Mihail Bulgakov cu romanul său "Maestrul și Margareta", redactat în și viziune satirică abia în În literatura română trebuie menționat[ judecată de valoare ] Tudor Arghezi cu inegalabilele[ judecată de valoare ] lui Bilete de papagal. Acestea sunt comparate critic cu un ideal, căruia nu-i corespund.

Mai multe despre acest subiect