Viziune de gimnastică remedială

  • Obiective, activități, rezultate așteptate
  • Tratează viziunea prin
  • Cum se restabilește operația de vizionare video
  • Эпонина только хвалит пауков.
  • Конечно, люди не способны на это, ведь наши познания всегда ограничены, а статистика всегда сводит к минимуму применимость наших критериев.

Nicoleta Adet Prof. Copierea şi multiplicarea revistei se pedepseşte conform Legii nr. Învăţământul special integrat. V-VI copii cu C. Citeşte cu atenţie şi remarcă deosebirea între literele îngroşate. Sesizează sensul fiecărui cuvânt. Pronunţă cuvintele. Citeşte cuvintele de mai jos. Sursa imaginilor 1. Pentru ca satisfacţia muncii elevilor să fie cât mai intens trăită şi munca de echipă promovată, cadrele didactice au organizat competiţie între clase dar, la premiere, Ministrul educaţiei, cercetării, viziune de gimnastică remedială şi sportului, Daniel Petru Funeriu Bucureşti, 7 octombrie Copiii, elevii şi tinerii cu cerinţe educaţionale speciale integraţi în învăţământul de masă beneficiază de suport educaţional prin cadre didactice de sprijin şi itinerante, de la caz la caz.

Datorită acestei relaţii, impactul diverselor medii asupra aceluiaşi individ, cu o stare de sănătate dată, poate fi extrem de diferit. Acestea sunt considerate alternative de educaţie special al căror conţinut poate fi fundamentat şi pe anumite pedagogii experimentale Montessori, Freinet, Waldorf etc. De punctajul acordat beneficiază şi profesorul itinerant şi de sprijin. Şi în cazul specialiştilor bine informaţi şi cu o experienţă mai bogată în lucrul cu copiii deficienţi există o diferenţă de percepţie, care poate influenţa decisiv atitudinea faţă de integrarea acestei categorii de copii.

Are o influenţă importantă, în formarea percepţiei sociale asupra deficienţei, de un tip sau altul, nivelul de pregătire şi formare profesională? Există inflluenţe diferite exercitate de către mediul integrator al şcolilor obişnuite şi de către mediul separat al şcolilor din învăţământul special?

Vitamine pentru picături pentru ochi pentru miopie

Cuvinte cheie: atitudine, percepţie socială, deficienţă mintală, viziune de gimnastică remedială de auz, integrare Perspective teoretice: Atitudinile sunt procese psihologice latente sau manifeste ale tuturor persoanelor, care sunt exprimate sau formulate când sunt evocate de stimuli Antonak şi Linveh, Ele se formează în timp, prin experienţe, sunt construite social şi reprezintă atracţii sau repulsii, evaluări favorabile sau nefavorabile ale obiectelor, oamenilor, evenimentelor, ideilor şi viziune de gimnastică remedială la acestea.

Atitudinile au la bază procese care nu viziune de gimnastică remedială fi observate în mod direct, deoarece sunt interne subiectului. Atitudinile se exprimă însă în răspunsurile evaluative ale indivizilor cu privire la obiectul atitudinii. După Petty, Wegener şi Fabrigardeşi atitudinile au fost definite în diverse moduri, la baza lor se află dimensiunea evaluativă.

Scapa de miopie fara operatie! - Dr. Iolanda Neagu efectul diratonei asupra vederii

Atitudinile sunt evaluări succinte ale obiectelor propria persoană, alte persoane, diverse subiecte etc. În urma proceselor de elaborare a atitudinilor rezultă o activitate evaluativă, prin care obiectul atitudinii este plasat pe un punct, de-a lungul unei axe, care are un pol negativ şi unul pozitiv. Când ating un grad mai înalt de stabilitate, atitudinile se constituie în însuşiri caracteriale ale unei persoane. În relaţie cu valorile, atitudinile formează sisteme de valoriatitudini Linton R.

Aceste structuri psihice sunt orientări personale sau de grup, rezultate din combinarea de elemente afective, cognitive şi conative, care exercită influenţe de direcţionare, motivare sau evaluare asupra comportamentului. Se pot delimita trei caracteristici pe care atitudinile le prezintă şi care exercită influenţe în interpretarea informaţiilor relevante pentru respectiva atitudine, rezistenţa la influenţă şi predicţia comportamentelor: accesibilitatea când asocierile dintre obiect şi evaluare sunt puternice, simpla prezentare a obiectului atitudinii poate activa automat evaluarea acestuia ; tăria persistenţa în timp, rezistenţa la schimbare şi influenţele asupra procesării informaţiilor şi comportamentelor indivizilor ; ambivalenţa când avem atitudini care conţin atât elemente pozitive, cât şi elemente negative.

Atitudinea are rol dinamogen, determinând o preparaţie pentru acţiune mai durabilă şi mai viziune de gimnastică remedială decât motivaţia şi este apreciată ca fiind o stare de pregătire sau de fundamentare a opţiunii pentru iniţierea şi manifestarea unui comportament.

Atitudinea exercită şi o funcţie reglatorie asupra comportamentului, în care se exprimă prin acţiuni corespunzătoare. Aceasta are un caracter de variabilă inferantă Stoetzelîntrucât nu este direct observabilă, ci rezultă din comportamentele pe care le suscită. Totodată, atitudinile sunt implicate în relaţii şi interacţiuni sociale, exercitând o funcţie de motivare şi orientare a acestora. Atitudinile exercită influenţe asupra comportamentelor indivizilor, relaţiile dintre atitudini şi comportamente constituind un domeniu preferat de cercetare.

Din această perspectivă, atitudinile reflectă o predispoziţie de a ne comporta în mod stereotip şi predictibil faţă de, sau în prezenţa membrilor unui anumit grup Hunt şi Hunt, Atitudinile fac parte din categoria factorilor dispoziţionali de estimarea a comportamentului uman şi sunt buni predictori pentru comportament atunci când: sunt puternice şi constante, sunt legate direct de comportamentul prezis, sunt bazate pe experienţa personală directă şi când subiectul este conştient de atitudinile sale.

Atitudinile constituie obiect al învăţării şi schimbării.

Cum scapi de ochelari daca ai miopie? loc de restaurare a vederii omului

Achiziţionarea de atitudini se realizează pe trei căi mai importante: contactul direct cu obiecte, evenimente, persoane etc. Aici, familia se consideră că are un rol important în modelarea atitudinii la copil, ca urmare a identificării acestuia cu unul dintre părinţi. Atitudinile dobândite în copilărie şi adolescenţă viziune de gimnastică remedială ulterior consolidate sau schimbate ca urmare a multiplicării influenţelor şi relaţiilor sociale care pot avea efect de întărire sau de generare de conflicte între informaţiile sau experienţele vechi şi noi.

Au fost descrise legături între atitudini şi reprezentările sociale relative la obiectele atitudinilor, în sensul că, atitudinea faţă de un obiect nu poate să apară fără reprezentarea prealabilă a acelui obiect.

Există o serie de factori care pot acuitate vizuală cu deficiențe de vedere la formarea atitudinilor faţă de persoanele cu handicap şi care le imprimă un specific orientării comportamentului membrilor societăţii faţă de integrarea socială a acestei categorii de persoane.

În funcţie de orientarea acestor atitudini, favorabilă sau defavorabilă faţă de persoanele cu handicap, este influenţat, în viziune de gimnastică remedială sens, şi procesul includerii acestor categorii de persoane în mediile obişnuite.

Factorii care determină constituirea unor atitudini pozitive miopia nar înseamnă negative faţă de persoanele cu handicap şi, implicit, faţă de copiii cu handicap şi care reflectă măsura în care persoanele obişnuite sunt pregătite sau nu să intre în relaţii cu persoanele ce prezintă un handicap, pot fi din cel puţin trei categorii: factori care ţin de persoana care exprimă opinia, tipul handicapului şi contextul sociocultural, la un moment dat.

Pe de altă parte, mai mulţi autori au trecut în revistă o serie de factori care pot influenţa formarea atitudinilor faţă de persoanele cu handicap, dintre care amintim: vârsta, genul, naţionalitatea, statutul marital, nivelul educaţional, nivelul socio-economic, reşedinţa în mediul urban sau rural, experienţa cu persoanele cu deficienţe etc. Tervo, Redinius şi Palmer, Investigarea atitudinilor faţă de persoanele cu handicap s-a aflat în centrul mai multor cercetări, mai ales în ultimii ani.

De o importanţă deosebită în calitatea vieţii persoanelor viziune de gimnastică remedială handicap o au atitudinile specialiştilor logopezi, psihoterapeuţi etc.

Investigarea atitudinilor specialiştilor faţă de integrarea acestor persoane ajută la identificarea celor mai potrivite măsuri de influenţare, în scopul formării unor relaţii bazate pe valorificare reciprocă şi de promovare a egalităţii şanselor de participare.

Metodologia cercetării Propunem, în cele ce urmează, un studiu diferenţiat realizat pe baza investigării atitudinii faţă de integrarea persoanelor cu deficienţă mintală, comparativ cu integrarea persoanelor cu deficienţă de auz, din perspectiva cadrelor didactice din structurile de învăţământ obişnuit şi din cele de învăţământ special, din România judeţul Braşov şi municipiul Bucureştiîn anul şcolar — În cadrul cercetării, au fost investigate de cadre didactice, repartizate în şase eşantioane, cu câte 25 de subiecţi şi pe trei categorii de persoane: cadre didactice din şcoala specială, cadre didactice itinerante şi cadre didactice care lucrează cu copiii normali respectiv, câte 50 de subiecţi din fiecare categorie.

Metoda de cercetare aplicată a fost investigaţia realizată pe bază de chestionar, utilizându-se două chestionare distincte: unul în formă revizuită, respectiv inventarul de atitudini faţă de deficienţa mintală, denumit MRAI-R, iar celălalt în formă adaptată, cu aceeaşi itemi, dar care aborda perspectiva atitudinii faţă de persoanele cu deficienţă de auz. Jumătate din numărul de cadre didactice, respectiv câte 25 de subiecţi din cele trei categorii au completat un chestionar privind atitudinile faţă de persoanele cu deficienţă mintală, iar cealaltă jumătate din numărul de cadre didactice, tot în aceeaşi distribuţie, au completat un chestionar privind atitudinile faţă de persoanele cu deficienţă de auz.

Inventarul de atitudini faţă de deficienţa mintală a fost revizuit de Antonak şi Harth în anul şi cuprinde 29 de itemi, care au valoare pozitivă sau negativă, în funcţie de modul de orientare viziune de gimnastică remedială atitudinilor, în acest caz fiind luate ca reper atitudinile pozitive faţă de miopie la 55 de ani cu deficienţă mintală.

Itemii sunt structuraţi pe patru scale, iar pe fiecare scală sunt repartizaţi 7, maximum 8 itemi. Scalele sunt următoarele: - Scala Integrare—Segregare, evaluează opiniile privind integrarea persoanelor cu deficienţă mintală în societate; - Scala Distanţă Socială, evaluează opiniile cu privire la interacţiunile sau contactele sociale dintre persoanele cu şi fără deficienţă mintală; - Scala Drepturi Private, evaluează opiniile cu privire la respectarea drepturilor persoanelor cu deficienţă mintală în societate; - Scala Convingeri Nefavorabile, evaluează opiniile cu privire la unele aspecte morale şi comportamente sociale ale persoanelor cu deficienţă mintală.

După completarea chestionarului, subiecţii au fost rugaţi să furnizeze unele informaţii personale privind vârsta, genul, nivelul educaţional şi ocupaţia actuală.

  • Calaméo - Nr. 3 REVISTA Invatamantului special si special integrat jud. Prahova (2)
  • Despre punctele de vedere asupra viziunii
  • Activitate fizică slabă a vederii
  • Organizarea și desfășurarea activităților pedagogice și de sprijin I.
  • Vitamine pentru picături pentru ochi pentru miopie Cum scapi de ochelari daca ai miopie?

Subiecţii au fost invitaţi sa indice dacă cunosc o persoană cu deficienţă mintală. În cazul în care răspunsul este pozitiv, aceştia trebuiau să indice tipul relaţiei, pe categorii relaţie familială, apropiată, întâmplătoare, de vecinătate, doar cunoştinţe sau neexistenţa unei relaţii. Scorurile la scalele integrare—segregare, drepturi private şi convingeri nefavorabile pot avea valori cuprinse între 7 şi 28 de puncte, iar la scala distanţă socială valorile pot fi cuprinse între 8 şi 32 de puncte.

La nivelul întregului instrument de măsurare, scorurile pot lua valori cuprinse între 29 şi puncte.

Obiective, activități, rezultate așteptate

Modul de abordare în cazul inventarului de atitudini faţă de deficienţa de auz a fost exact acelaşi, fiind doar înlocuit termenul de deficienţă mintală cu cel de deficienţă de auz şi rezultând forma adaptată a inventarului de atitudini MRAI-R luat drept reper. Ipoteza cercetării, pe care o supunem spre verificare, presupune că între atitudinile cadrelor didactice care lucrează în şcolile viziune de gimnastică remedială şi cele ale profesorilor care lucrează în învăţământul special există diferenţe specifice, determinate de nivelul diferit de pregătire şi formare profesională.

Suplimentar, se va face diferenţierea percepţiei sociale a integrării copiilor cu deficienţă mintală, comparativ cu copiii ce prezintă deficienţă de auz, aşa cum se prezintă din perspectiva specialiştilor în educaţie, la cele trei categorii de cadre didactice, avute în vedere. Rezultatele obţinute la cele două tipuri de inventare au fost prelucrate statistic prin calculul frecvenţele, medianele şi procentelor corespunzătoare, privind atitudinea faţă de fenomenul integrării la nivel general, respectiv la nivelul tuturor itemilor inventarelor, dar şi pe cele patru scale de apreciere delimitate.

Pentru verificarea diferenţelor semnificative dintre loturile viziune de gimnastică remedială cadre didactice s-a recurs la aplicarea testului U Mann-Whitneyutilizabil în cazul eşantioanelor independente. Comparaţie între atitudinile manifestate de cadrele didactice din şcolile speciale şi din şcolile integratoare Eşantioanele investigate le vom denumi prescurtat, după cum urmează. Tipurile de cadre didactice care şi-au exprimat atitudinea faţă de integrarea copiilor cu deficienţă mintală sunt: profesorii din învăţământul special DMScadrele didactice itinerante DMIprofesorii din învăţământul general DMG.

Pentru exprimarea opiniei faţă de integrarea copiilor cu deficienţă auditivă, tipurile de cadre didactice sunt: profesorii din învăţământul special DASprofesorii itineranţi DAI şi cadrele didactice care predau în învăţământul obişnuit DAG.

Pentru delimitarea tendinţelor în atitudinile cadrelor didactice investigate, pe cele patru scale ale inventarelor, au fost calculate frecvenţele, medianele şi procentele corespunzătoare fiecărei scalevalori pe baza cărora s-au putut întocmi reprezentările grafice, de la nivelul celor patru scale, după cum urmează.

Tendinţa rezultatelor obţinute la nivelul fiecărui eşantion investigat se poate observa în reprezentarea grafică de mai sus.

La nivelul acestei scale se evidenţiază o distribuţie aproximativ asemănătoare din perspectiva opţiunilor privind deficienţa mintală, comparativ cu deficienţa de auz, dar pentru ultima perspectivă atitudinea celor trei categorii de cadre didactice este uşor mai favorabilă, în general. Scorurile sunt mai bune atunci când itemii conţin referiri la persoane cu deficienţe în general şi numai la copii şi când este vorba, mai ales, de integrarea în comunitate cu perspectivă mai largă decât integrarea educaţională sau la locul de muncă.

Integrarea educaţională la nivelele superioare, cum ar fi la liceu, este mai bine cotată, probabil pentru viziune de gimnastică remedială că, la această vârstă, elevii au dobândit suficiente comportamente adaptive care să le sprijine integrarea la acest nivel şi să facă faţă relaţionării adecvate cu ceilalţi, dar şi comunicării cu semenii, în ansamblu. Au fost înregistrate şi scoruri mai slabe, mai ales din perspectiva includerii elevilor cu deficienţe în programe de după-amiaza, separate de elevii normali.

S-a observat o tendinţă generală de a opta pentru includerea suplimentară a acestor copii, indiferent de tipul de deficienţă, în scopul completării educaţiei şi stimulării adecvate a dezvoltării acestor copii. Un alt motiv ar mai fi resursele materiale şi umane insuficiente la nivelul integrării educaţionale, la momentul actual sau faptul că dificultăţile pot fi mai mari decât beneficiile, în cadrul procesului integraţional.

În cadrul scalei Distanţă socială sunt incluşi itemi cu privire la interacţiunile sau contactele sociale dintre persoanele cu şi fără deficienţe, itemi care indică gradul de apropiere sau distanţare socială a persoanelor fără deficienţe faţă de persoanele cu deficienţe, în anumite contexte sociale. La această scală tendinţa generală la cele trei categorii de cadre didactice este asemănătoare ca şi la scala precedentă, cu menţiunea că scorurile la acest nivel au valori mai bune decât la scala integrare-segregare.

Şi la nivelul contactelor sociale de tipul: a înota alături de o persoană deficientă, a locui în bloc cu persoane din această categorie, au fost obţinute scoruri bune. Cu cât itemii se raportează la cultivarea unor relaţii mai apropiate cu persoanele ce prezintă deficienţe, cu atât se manifestă o reţinere mai mare faţă de persoanele cu deficienţă, de exemplu: a permite ca propriul copil să îşi facă prieteni dintre persoanele care prezintă deficienţă, a lua cina împreună cu persoane din această categoriefapt ce s-a evidenţiat în scoruri uşor mai reduse, decât la ceilalţi itemi.

Itemul care se referă la faptul de a fi tuns de către o persoană competentă care prezintă deficienţă, a întrunit cele mai mari reţineri, la nivelul acestei scale, dovedind o oarecare lipsă de încredere faţă de aceste persoane. Totuşi, se evidenţiază la nivelul acestei scale, tendinţe care reflectă acceptarea socială crescută a persoanelor cu deficienţe, indiferent de contextul în care au interacţiunile sociale cu excepţia subliniată mai susiar distanţa viziune de gimnastică remedială tinde să crească mai mult în cadrul implicării membrilor de familie în relaţii de prietenie sau de vecinătate.

Scorurile de la această scală au fost uşor mai scăzute decât cele obţinute la celalalte scale. Anumite convingeri nefavorabile expuse au fost împărtăşite şi de o mare parte din cadrele didactice investigate, cum ar fi cele referitoare la capacitatea persoanelor cu deficienţă de a avea răbdare pentru a obţine ceea ce îşi doresc sau de a da dovadă de autocontrol, capacitate ce poate să aibă un rol stimulator în stabilirea de relaţii ceea ce înseamnă 10 vedere această categorie de persoane şi persoanele fără deficienţe.

Cea mai nefavorabilă convingere, la care au aderat multe dintre cadrele didactice, a fost cea privind imposibilitatea de manifestare a persoanelor cu deficienţe, în acelaşi fel cu cele care nu au deficienţe, chiar dacă contextul este considerat a fi favorabil, în condiţiile egalităţii de şanse sociale. Au existat şi atitudini pozitive, în marea majoritate a cazurilor, în ceea ce priveşte convingerea că şcolarii cu deficienţe nu îşi pierd timpul jucându-se la ore, recunoscând valoarea includerii copiilor cu deficienţe în şcolile de masă şi a implicării în procesul învăţării desfăşurat în clasă.

De asemenea, au fost recunoscute beneficiile integrării acestei categorii de copii şi importanţa interacţiunilor sociale dintre persoanele cu şi fără deficienţă, cu valorizarea posibilităţilor viziune de gimnastică remedială exprimare ale persoanelor deficiente. În general, cadrele didactice au preponderent convingeri favorabile, dar au şi idei preconcepute cu privire la persoanele cu deficienţă, luând în considerare limitele şi dificultăţile pe care le întâmpină persoanele cu deficienţă în relaţiile interpersonale.

Pe de altă parte se mai poate menţiona faptul că, profesorii nu cred, în procent semnificativ, că prejudiciile aduse persoanelor cu deficienţe au fost exagerate.

Pentru verificarea ipotezei cercetării, formulată mai sus, s-a recurs la aplicarea testului Mann-Whitney, prin care s-au comparat perechi de eşantioane, în vederea delimitării semnificaţiei diferenţelor dintre rezultatele obţinute de fiecare eşantion. Valorile testului U Mann-Whitneyîmpreună cu reprezentarea grafică a rezultatelor generale la chestionare, prezentate mai jos, au relevat o serie de diferenţe semnificative în exprimarea atitudinilor faţă de integrarea persoanelor cu deficienţe mintale şi de auz.

De altfel, cele două grupuri tind să se comporte ca unul singur, nefiind o diferenţă semnificativă între miopie mărar eşantioane la pragul de semnificaţie de 0, De menţionat faptul că poziţiile cele două eşantioane de profesori din învăţământul special sunt situate în zona acordului simplu şi a acordului total faţă de integrarea copiilor deficienţi, ca şi în cazul profesorilor itineranţi.

astegmatismul viziunii este

Faţă de copiii cu deficienţă de auz nu sa înregistrat această poziţie, în ansamblu, la profesorii care lucrează cu elevi normali. Se mai poate observa poziţia superioară a eşantionului din urmă valoarea 77în comparaţie cu poziţia inferioară a grupului profesorilor din şcoala obişnuită care şi-au exprimat opiniile privind integrarea copiilor cu deficienţă mintală valoarea 60, fiind cea mai scăzută valoare dintre toate.

scăderea vederii din cauza conjunctivitei

Cu privire la sensul orientării atitudinii faţă de integrare, la eşantioanele de cadre didactice din învăţământul obişnuit s-a delimitat o situaţie inversată, comparativ cu eşantioanele de profesori din învăţământul special, în sensul că, în mediul obişnuit există o respingere mai mare viziune de gimnastică remedială integrării copiilor cu deficienţă mintală şi o acceptare mai mare, apropiată de poziţia cadrelor didactice itinerante, în cazul integrării elevilor cu deficienţă de auz.

Şi între eşantioanele de cadre didactice din învăţământul special s-a constatat un grad mai mare de de acceptare a integrării copiilor cu deficienţă de auz spre deosebire de cei cu deficienţă viziune de gimnastică remedială. Din perspectiva manifestării opiniei faţă de o deficienţă sau alta, diferenţele sunt semnificative în cadrul categoriei profesorilor din învăţământul obişnuit la pragul de semnficaţie de 0,dar şi a celei viziune de gimnastică remedială profesorilor din învăţământul special pragul are valoarea 0, Situaţia se poate explica prin calitatea percepţiei sociale mai favorabilă sau mai defavorabilă cu privire la handicapul determinat de cele două tipuri de deficienţe.

În vederea verificării ipotezei cercetării, au mai fost comparate şi rezultatele obţinute din perspectiva categoriei profesorilor din şcoala de masă raportată la cea a cadrelor didactice din şcoala specială, pe linia tipului de deficienţă pentru care a fost realizată investigaţia, aceste diferenţe fiind net semnificative, la pragul de 0, în cazul deficienţei mintale şi la pragul de 0, pentru deficienţa de auz.

Aceste diferenţe ar putea fi argumentate prin diferenţele existente în nivelul de pregătire şi de formare profesională la aceste două categorii de cadre didactice, doar în puţine cazuri profesorii din învăţământul obişnuit având unele informaţii şi o oarecare experienţă în abordarea copiilor cu deficienţă mintală sau cu deficienţă de auz.

Se confirmă, astfel, ipoteza supusă verficării, conform căreia, între atitudinile cadrelor didactice care lucrează în şcolile integratoare şi cele ale profesorilor care lucrează în învăţământul special există diferenţe specifice, determinate de nivelul diferit de pregătire şi formare profesională, afirmaţie verificată din două perspective, cea a deficienţei mintale şi cea a deficienţei de auz.

vedere beată

Dubla verificare a avut rolul de a evidenţia modul în care percepţia socială a celor două tipuri de deficienţă acţionează la nivelul procesului de integrare, pentru constituirea unei atitudini, mai mult sau mai puţin favorabile sau defavorabiledin perspectiva categoriilor de specialişti implicaţi în educaţia copiilor cu aceste tipuri de deficienţe.

Se mai poate contura o concluzie, potrivit căreia, percepţia socială a deficienţei direcţionează, în sens favorizant sau frenator, procesul de integrare, din perspectiva profesorilor din şcolile integratoare agenţi educativi care au puţină experienţă, respectiv pregătire în abordarea copiilor cu deficienţedar şi din cea a cadrelor didactice din învăţământul segregat care sunt specialişti bine pregătiţi şi cu experienţă adecvată, bogată în domeniu.

Percepţia socială a deficienţei de auz, mai favorabilă decât cea a deficienţei mintale, determină atitudini mai favorabile faţă de integrare, la profesorii din învăţământul special şi mai ales la cei din învăţământul general, dar în situaţia din urmă s-au constatat chiar unele atitudini defavorabile în cazul integrării copiilor cu deficienţă mintală.

acuitatea vizuală 0 6

O constatare interesantă, la momentul actual, a fost lipsa diferenţei semnificative în cadrul categoriei profesorilor itineranţi, care şi-au manifestat nediferenţiat atitudinile faţă de integrarea copiilor care prezintă cele două tipuri de deficienţe.

Profesorii itineranţi în general sunt formaţi şi orientaţi în vederea educării adecvate şi integrării copiilor cu deficienţe, chiar dacă aceste deficienţe sunt diferite, multe dintre cadre fiind absolvente ale învăţământului superior de specialitate.

Cercetarea de faţă, din perspectiva modului în care percepţia socială asupra deficienţei sau handicapului de un anumit tip acţionează în sensul orientării atitudinilor faţă de integrarea copiilor cu deficienţe, se înscrie în seria investigărilor care vizează studiul impactului unor fenomene sociale asupra procesului de integrare a persoanelor cu deficienţe, fiind în acelaşi timp, doar un demers care ne-a stârnit interesul pentru cercetări ulterioare, mai elaborate, în domeniu.

Bibliografie 1. Tehnică, copyright 2 Avramidis E. Antonak R. Curelaru M.

hipermetropie, dobândită și congenitală

Mai multe despre acest subiect