Tehnici cu deficiență de vedere

tehnici cu deficiență de vedere

educaţie perceptiv – vizuală, orientare, mobilitate, tehnici alternative

Prezentarea perspectivelor asupra deficienţelor vizuale. Analiza implicaţiilor studiilor privind deficienţele vizuale asupra psihologiei dezvoltării. Această aserţiune porneşte de la premisa că funcţiile sau abilităţile vizuale depind de o structură oculară anatomică integră şi de o funcţionare fiziologică adecvată a ochiului, căilor vizuale şi a scoarţei cerebrale. Intervenţiile, în cazul unor perturbări, ţin de remedierea devierilor patologice de la diferite nivele.

când vederea este minus 10 masaje de ochi pentru a restabili vederea

Abordarea educaţională s-a axat mai ales pe problematica coordonării ochi-mână şi tehnici cu deficiență de vedere acesteia asupra procesului educaţional şi a abilităţilor de viaţă independentă. Termenii-cheie în această abordare sunt percepţia vizuală, procesarea cognitivă a informaţiei vizuale şi disfuncţiile perceptiv-motorii.

institutul oftalmologic felip vederea privește obiecte în

Abordarea din perspectiva dezvoltării porneşte de la prezumţia că toţii copiii, cu şi fără deficienţe, se dezvoltă după unele stadii progresive, fiecare stadiu fiind dependent de integrarea stadiilor precedente.

Spre exemplu, reflexele înnăscute constituie fundamentul mişcărilor voluntare ulterioare.

Please Enable Cookies

În cazul în care apar deficienţe de vedere, copilul trebuie să fie învăţat să-şi folosească vederea rămasă printr-un program de experienţe vizuale specifice etapelor din dezvoltarea funcţiilor vizuale cum ar fi programul dezvoltat de Barraga. Abordarea funcţionalistă porneşte de la ideea că funcţiile vizuale s-au maturizat, atât de mult cât a fost posibil şi toate componentele motorii esenţiale au fost achiziţionate.

Terapie Sherborne - Sprijină capacitatea copiilor de a relaţiona cu cei din jurul lor. ABA Cum este ajutat copilul cu întârziere în dezvoltare sau copilul cu tulburare din spectrul autist prin programele de Analiză Comportamentală Aplicată? Prin învăţare sistematică şi recompensare, copilului i se predau abilităţi de autoservire, abilităţi de comunicare, abilităţi cognitive, de relaţionare socială. Astfel sunt create limite clare vizuale, distractorii sunt minimalizaţi, materialele sunt accesibile şi organizate cu claritate.

Urmează o analiză a activităţilor cotidiene specifice adultului şi o evaluare a nevoilor funcţionale ale adultului cu deficienţe vizual, în măsura în care funcţiile vizuale sunt implicate în viaţa cotidiană. Astfel, funcţiile vizuale sunt parte a abilităţilor de viaţă independentă hrănire, auto-îngrijire, îmbrăcat-dezbrăcat, sănătate, etc.

Aserţiunea menţionată mai sus poate să fie ilustrată prin dezvoltarea limbajului şi achiziţia noţiunilor cu specific spaţial.

Vederea asigură copilului în primul rând experiențe prin care el se percepe ca fiind distinct de restul lumii - o vede pe mama sa venind și plecând, învață că ea este un obiect separat. Pornind de la rolul mare pe care îl joacă vederea în procesul de formare al conceptului de sine: Deficientul vizual explorează lumea obiectelor numai prin tact - îi ia mai mult timp să-și descopere părțile corpului, de obicei face această descoperire atunci când reușește să le exploreze cu gura; Prezența mamei este cunoscută la început numai prin tact, iar ulterior prin asocierea prezenței ei cu sunetele pe care ea le produce - această asociere apare mai târziu, ca cea vizuală a copilului normal; Imaginea corporală se formează prin explorare tactilă și mai târziu prin intermediul comunicării și feedback-ului verbal; Numărul de relații sociale limitate se datorează și supraprotecției părinților care încearcă să-l țină la distanță de eventualele feedback-uri negative și datorită experiențelor școlare când educatorii fac concesii speciale sau nu sunt realiști în formularea așteptărilor lor. Toate acestea pot constitui piedici în construirea unui concept de sine realist. Uneori nu doar succesul contribuie la formarea lui, ci și eșecul, esențial pentru adaptarea generală și vocațională.

Astfel, fiecare limbă conţine tehnici cu deficiență de vedere cu conotaţii vizuale, cum sunt denumirile culorilor, a corpurilor cereşti ex. În rândurile care urmează vom proceda la o prezentare succintă a principalelor direcţii teoretice şi a implicaţiilor practice ale luării în studiu a copiilor deficienţi vizuali în raport cu copiii văzători.

Exercitii deficiente de vedere. (4) Comments

Spre exemplu, rezultatele obţinute pot confirma sau infirma existenţa unor achiziţii premergătoare unei anumite etape în dezvoltare, conducând astfel la formularea de noi ipoteze privind interdependenţa dintre diferitele variabile implicate în trecerea de la o etapă la alta a dezvoltării. De asemenea, se pot evidenţia unele aspecte cărora li s-a acordat o importanţă mult prea mare pentru dezvoltare, în timp ce altele au fost omise.

Se poate spune că, prin studiul copiilor cu deficienţe, teoria şi practica dezvoltării se completează şi se re-elaborează. Însă, explicarea acestor interrelaţii nu este atât de simplă. Cercetările privind deficienţa vizuală severă deschid perspective noi şi asupra altor tipuri de deficienţe sau disabilităţi, asociate celei vizuale, cum ar fi surditatea sau deficienţa mintală.

chirurgie oculară pentru corectarea vederii din cauza a ceea ce apare miopia

Aceasta nu trebuie să se bazeze doar pe simpla observare a copilului cu deficienţe sau pe formularea unor inferenţe dinspre stadialitatea dezvoltării, ci pe înţelegerea proceselor generale ale dezvoltării şi a posibilelor abateri de la normă, specifice unei anumite deficienţe.

Răspunsul este oferit prin trei modalităţi posibile de studiu a dezvoltării copiilor văzători şi a celor cu deficienţe vizuale Lewis, Collis, : - Coroborarea datelor specifice psihologiei dezvoltării persoanelor văzătoare cu cele obţinute în urma studiului copiilor cu deficienţe vizuale constituie o sarcină destul de dificilă.

De vreme ce majoritatea subiecţilor implicaţi în cercetările specifice psihologiei dezvoltării sunt văzători, teoria generală a dezvoltării este considerată ca fiind punctul de pornire în înţelegerea dezvoltării oricărui copil.

În această situaţie s-ar pierde însă valorizarea şi testarea reciprocă a teoriilor. Astfel, în cadrul fiecărui domeniu pot fi analizate asemănările şi deosebirile dintre dezvoltarea copilului văzător şi a celui cu deficienţe.

educaţie perceptiv – vizuală, orientare, mobilitate, tehnici alternative ...

Principala problemă provine din faptul că dezvoltarea într-un anumit domeniu nu are loc în mod independent, ci în relaţie cu alte arii de dezvoltare. Preview document Tehnici de Recuperare a Vizualitatii. DOC prima pagina si cuprins.

Mai multe despre acest subiect