Mnemonică și viziune

Experienţe, traume şi memorie Dacă încercăm să ne întrebăm cine suntem, care este istoria noastră, cum am ajuns până aici, cum reuşim să citim și să utilizăm calculatorul și ce ne determină să căutăm informații, ne punem de fapt întrebări despre memorie, inteligență, învățare și motivație.

Ce simțim atunci când ne punem aceste întrebări? Poate suntem puţin surprinşi și având atât de multe amintiri poate ne vor veni în minte teama şi entuziasmul primei zile de școală, tristețea datorată unui rezultat slab la şcoală, bucuria de a fi învățat să mergem cu bicicleta sau de a fi atins un obiectiv pe care ni l-am propus.

Mnemonics - ce este? Esență, exerciții pentru dezvoltarea memoriei

Iată cum începem să dăm culoare evenimentelor din viața noastră: emoțiile. De viziune nouă asupra gogolului ne amintim prima și nu a a zi de școală?

De ce am învățat acea poezie, acel cântec, acel film pe de rost? De ce am luptat ca să atingem un obiectiv?

Mnemotehnologia: ce este și cum să o folosiți

Fiecare răspuns va conține o emoție. Emoțiile stau, de fapt, la baza gândirii, comportamentului și supraviețuirii. Memoria: definiţie şi istorie Memoria este definită în termeni generali ca fiind capacitatea minții de a conserva și readuce în conştiinţă elemente și experiențe din trecut. Prima definiție pare să coincidă cu o idee a memoriei văzută ca o serie de evenimente și experiențe discrete care pot fi sau nu readuse în conștiință. Puţină istorie De la Ebbinghaus, pionierul studiilor asupra memoriei, şi până în ziua de astăzi oamenii de știință s-au preocupat de un număr mare de tipuri de memorie.

Ebbinghaus a propus studierea proceselor de memorare și uitare, conform celor mai rigide precepte ale studiilor experimentale, în mediul aseptic de laborator prin trigrame fără înţeles ca sat, ter, feh, qilcare nu puteau fi relevante pentru persoana supusă experimentului.

Controlând toate variabilele, a fost astfel posibil să se obțină informații cu miopie exercițiu la numărul de trigrame amintite, ordinea răspunsurilor şi timpii de recuperare. Aproape cincizeci de ani mai târziu, Bartlett a propus o viziune diferită a memoriei considerând-o drept un instrument pentru adaptarea la mediul înconjurător și stăpânirea realităţii.

Subiecților le erau prezentate povești care aveau un înţeles, într-un context natural, cu scopul de a evidenția caracteristicile memoriei drept instrument de adaptare. S-a evidenţiat faptul că subiecții, amintindu-şi propriile poveşti, au arătat o tendință de a opera transformări în acord cu așteptările bazate pe cunoștințe și experiențe anterioare.

Aceste schimbări erau ghidate de scheme care alcătuiau structuri ale unor concepte învățate prin experiență care, prezentând o cunoaștere generală a situațiilor, permit un răspuns la stimulii de mediu, capabili la rândul lor să actualizeze și să schimbe aceste scheme. Unii autori contemporani au reluat conceptul de engramă, inventat în de către Semon, definit ca o urmă în memorie care depozitează un anumit conținut de informații.

Este vorba de o schimbare permanentă în sistemul nervos în urma unei experiențe. Engrama reprezintă cea de-a doua dintre cele trei faze pe care autorul le-a folosit pentru a descrie memoria de zi cu zi și mnemonică și viziune și viziune care credea că se poate moșteni din generație în generație.

mnemonică și viziune

Prima fază descrisă de el este engrafia care se referă la codificarea informației în memorie, în timp ce a treia fază mnemonică și viziune ecforia care se referă la modul în care amintirea poate fi recuperată.

Importanța mnemonică și viziune conceptualizări constă în faptul că se evidenţiază nu numai intensitatea urmei în mintea unui individ, intensitate care poate fi atribuită importanţei experienţei respective, dar şi proceselor de recuperare. Aceste concepte au fost recuperate de Tulvingcare vorbește despre ecforie ca fiind corespondența dintre factorii legați de mediul extern sau intern un miros sau o emoție și reprezentarea mnemonică care duce la reactivarea amintirii în formă explicită.

În această conceptualizare se conturează ideea de importanță a stărilor de spirit, a emoțiilor, în procesele de codificare și recuperare. Prin urmare, se pare că indivizii posedă un patrimoniu de cunoștințe care, în baza anumitor mnemonică și viziune, pot fi readuse în conștiință şi trăite și povestite de persoane conform caracteristicilor lor de stare şi schemelor lor mentale.

mnemonică și viziune

Alte memorii par a fi prezente, dar în același timp inaccesibile recuperării conștiente. Tipuri de memorie Un tip de memorie inconștientă mnemonică și viziune fost definită drept memorie implicită care se distinge de memoria explicită.

Mnemotehnologia: ce este și cum să o folosiți - Profilaxie - September

O distincție fundamentală între tipurile de memorie a fost cea propusă în de către Atkinson și Shiffrin între memoria pe termen scurt MTS şi memoria pe termen lung MTL. Să ne gândim, de exemplu, la momentul în care cineva ne dă numărul său de telefon și nu îl putem scrie.

Când ajungem acasă este foarte dificil să ni-l amintim dacă nu am încercat să-l repetăm de cel puțin câteva ori. În schimb, nu avem probleme să ne reamintim un număr pe care îl formăm în fiecare zi, deoarece acesta mnemonică și viziune află în memoria noastră pe termen lung.

Capacitatea MTS a fost măsurată și s-a văzut că majoritatea oamenilor sunt capabili să repete o succesiune de 7 cifre, cu o abatere de 2. ÎnTulving a propus o primă distincție în interiorul memoriei pe termen lung între memoria episodică și memoria semantică, în care, prin memorie episodică se referă la sistemul care stochează informații și evenimente specifice cu amplasarea lor temporală şi în funcţie de identitatea subiectului, iar prin memorie semantică la ceea ce reprezintă cunoştinţa generală, semnificațiile, simbolurile și relațiile acestora.

Să ne gândim, de exemplu, la un experiment clasic de memorare.

Subiecții sunt rugați să citească o listă de 20 de cuvinte și apoi li se cere să le repete. Probabil le va fi greu să-și amintească toate cele 20 de cuvinte de pe listă. Ambele tipuri de memorie sunt considerate drept parte a cunoștințelor explicite.

De-a lungul timpului, studiile realizate asupra pacienților care suferă de amnezie și traumatisme cerebrale, precum și introducerea unor concepte ca memorie procedurală au determinat autorii să propună o teorie a memoriei care să țină cont de toate aceste elemente noi. Astfel, îna fost propusă de Tulving și Schacter teoria sistemelor de memorie, în care sunt avute în vedere 5 sisteme: Memoria de lucru: indică memoria pe termen scurt; memoria de lucru este, de fapt, destinată depozitării temporare a informațiilor lingvistice, vizuale și spațiale și menținerii reprezentărilor interne drept ghid pentru comportamentul viitor sau drept bază pentru operațiunile cognitive de cel mai înalt nivel Memoria episodică: permite dobândirea și recuperarea unor informații referitoare la evenimente specifice localizate în timp; permite înregistrarea corectă a experiențelor cu raportare autobiografică precisă Memoria semantică: cunoștințele caracteristice ale memoriei semantice, deşi au o origine episodică, şi-au pierdut coordonatele temporale și spaţiale pentru a deveni patrimoniu al cunoștințelor generale despre lumea subiectului Memoria procedurală: memoria procedurală vizează învățarea abilităților motorii și cognitive de exemplu, mersul pe bicicletă.

Sistemul se caracterizează prin mai multe subsisteme care au în comun caracteristica de a permite dobândirea de noi aptitudini. Aceasta se deosebeşte de sistemul mnemonică și viziune și de cel semantic prin capacitatea de a lucra în mod adecvat inclusiv în prezenţa unor disfuncţii ale acestor sisteme, nelipsind, mnemonică și viziune altfel, din literatură cazurile de amnezici care au învățat abilități fără amintirea experienţelor de învățare.

O caracteristică de remarcat este că, în timpul învățării mnemonică și viziune, specifice sistemului, se observă, de asemenea, o schimbare treptată a traseelor cerebrale Sistem de reprezentare a percepției, care permite identificarea formelor şi structurilor fără prelucrarea semnificaţiei acestora. Semnificaţia este procesată de memoria semantică care, în condiții normale, lucrează cu acest sistem fără întrerupere, dar în cazul unor leziuni cerebrale, se evidențiază modul în care indivizii pot recunoaște și identifica obiectele, dar fără să înțeleagă semnificaţia acestora.

  1. Convulsii epileptice și vedere
  2. Mnemotehnologia: ce este și cum să o folosiți Profilaxie Acasă »Articole» Memorie »Mecanică: ce este și cum să o folosiți Mulți sunt interesați de modul în care să învețe să memoreze cantități mari de informații - de studiu, de muncă, în scopuri personale.
  3. Vederea ochiului pupilei
  4. Vedere neclară a literelor
  5. Iată un exemplu al metodei "cicero" Mnemonics - ce este?
  6. Я хочу поблагодарить за помощь.
  7. Care este numele viziunii minus 1

Experienţe, traume şi memorie Experiențele exercită o mare influență, indiferent dacă acestea sunt amintite și redate în mod explicit sau dacă sunt păstrate deoparte, ca urmare a unor factori care pot fi definiţi în funcție de cazuri și orientări cum sunt uitarea, amnezia, eliminarea, represiunea. Evenimentele traumatice au efecte asupra memoriei care pot părea contradictorii.

Ca urmare a unor evenimente extrem de importante, cum ar fi o boală sau deces, observăm faptul că unele persoane nu-și amintesc sau au amintiri extrem de confuze mnemonică și viziune evenimentul respectiv și perioada de referință, sau amintiri clare şi recurente ale evenimentului traumatic, alţii au amintiri false, iar la alţii amintirile îngropate revin brusc în conștiință.

Fiecare dintre aceste persoane aduce la acel moment adevărul său despre fapte, dar din punct de vedere al memoriei, al faptelor petrecute în mod obiectiv dacă ne permitem să le numim astfelce anume s-a întâmplat? Diferitele mnemonică și viziune de memorie pe care le-am evidenţiat anterior permit furnizarea unor lecturi diverse şi complementare faţă de relaţia memorie-traumă.

În funcție de nivelul de stres, se poate obţine un efect de facilitare test de vedere la Pușkin amintirii stres moderat sau o blocare a funcțiilor de memorie stres foarte ridicat.

Această blocare poate fi temporară în cazul mnemonică și viziune care stresul are o durată de viață redusă iar, în cazul în care continuă, poate duce la o moarte neuronală cu leziuni ale creierului în primul rând la nivelul hippocampusului, care este strâns legat de memoria explicită. Hippocampusul se distinge de celelalte regiuni ale creierului ca fiind singura structură în care s-a demonstrat o creștere a unor neuroni noi.

De fapt, neuronii care sunt prezenţi de la naştere sunt cele mai vechi celule ale corpului nostru și, spre deosebire de celelalte, nu sunt înlocuite cu altele noi. Posibilitatea de a memora și de a avea amintiri explicite creşte de-a lungul anilor. Este imposibil să ne amintim primii ani de viață întrucât hippocampusul în acești primi ani nu este suficient de matur încât să permită păstrarea urmelor acestor amintiri. Însă această structură, în timp ce pe de o parte se poate dezvolta, pe de altă parte poate fi grav deteriorată de traume.

Studiile realizate pe veteranii de război care prezentau așa-numitul sindrom de stres posttraumatic aveau un hippocampus mai mic decât subiecţii care nu fuseseră traumatizaţi.

mnemonică și viziune

De o importanță deosebită pare a fi conceptul de flash. Flash-urile se referă la acele amintiri cu o semnificaţie deosebită pentru persoanele care le redau.

Ele se caracterizează printr-un grad ridicat de încredere din partea povestitorului, neînsoțit de același grad de precizie a amintirii în sine.

În unele cazuri, amintirea poate fi şi foarte aproape de realitate, dar în cea mai mare parte, amintirile sunt tocite de timp şi probabil de schemele fiecărui individ. Probabil că aproape tuturor persoanelor le vin în minte imagini din prima zi de şcoală, dar este la fel de probabil ca ceea ce îşi amintesc cu atât de multă încredere și vivacitate să fie o reconstrucție realizată de-a lungul anilor şi care păstrează doar câteva elemente reale.

Astfel, este la fel de probabil ca cei cărora li s-a întâmplat să revină după o lungă perioadă de timp în locurile copilăriei să mnemonică și viziune regăsit, pe lângă elemente familiare, diferenţe mari în ceea ce privește spațiile, dimensiunile şi proporţiile.

Mai multe despre acest subiect